am luat micul dejun pe la 11, am mai stat putin si pe urma m-am culcat din nou. am dormit 4 ore si nu m-as mai fi trezit, ma cufundam cu voluptate in continuarile unor vise.
inainte de spectacol timpul se scurge lent si otravitor. stii ca nu mai ai nicio posibilitate sa te intorci din drum – oamenii vor veni acolo pentru tine. au fost cam 20 din care stiam deja cam 7-8. pe corina n-o mai vazusem de 6 ani, pe merel de tot cam atit.
e greu sa joci intr-un spectacol numit striptease cind esti intr-o perioada anti-sociala si nu te simti sexy. chiar daca a iesit bine, nu m-am simtit neaparatr bine. era ceva ce voiam sa treaca.
abia dupa somnul asta lung, un energizant si doua cafele simt ca incep sa-mi revin. am iesit intr-o cafenea draguta, am citit pe o banca de marginea unui canal, m-am uitat la oamenii orasului cu o intelegere noua, a vagabondului care o sa devin.
alaltaieri seara am scris versurile unui cintec despre cele trei amsterdamuri din viata mea, cel din 2002 sau 2003, cel din 2007 sau 2008 si cel prezent.
o sufragerie-bucatarie gigantica, cu trei canapele, un rastel de viniluri in care am gasit disintegration si push the sky away. o sumedenie de camere, din care se revarsa tot timpul figuri noi, australieni, nemti, iranience, o unguroaica, un cuplu aproape olandez, alti indivizi care au subinchiriat, vizitatori ca mine. am renuntat sa mai fac cunostinta, zic hi si gata. mai e si o pisica pe nume charlie care doarme linga patul meu. apartamentul de pe kinkestraat e un fel de hostel in care, incepind de azi, ziua primului spectacol, am camera mea.
“Am făcut Masterul de Antropologie la mai bine de 8 ani după ce terminasem o facultate care nu-mi oferise mai nimic. Pentru prima oară, am avut sentimentul că învăț ceva pentru mine și nu urmez o programă oarecare. Cu puține excepții nu m-am dus niciodată la școală ca să bifez prezențe.” mai multe (dar nu f multe) despre masterul de antropologie pe care l-am terminat in 2008? spun aici
incepind de azi, cacari in case celebre:
aveam citeva locuri in preajma blocului BI4, scara c, b-dul mamaia 68, unde as fi putut sa-mi las perechea de blugi care se rupsese suficient de tare ca sa devina nefolosibila. unul dintre ele ar fi fost chiar printre coloanele fostei cofetarii trandafirul, care dadea si numele cartierului. din pacate, coloanele fusesera unite si intre ele aparusera diverse spatii comerciale, noi si deja paraginite. intr-un timp functionase acolo un restaurant chinezesc, acum se itise un cazinou.
un alt loc ar fi fost bordura de piatra unde mi-am petrecut multe seri in adolescenta care a durat de la 13 la 20 de ani. era locul unde ne intilneam noi, baietii. fete nu erau, aveau sa apara (sau sa creasca) mult mai tirziu in cartierul nou, care fusese dat in folosinta in 1988. ieseam afara si in scurta vreme aparea cineva. ori ma uitam de la balcon, cel care dadea spre bulevard, in timp ce celalalt se deschidea spre mare, ca sa vad daca cine e deja iesit.
spre deosebire de alte dati cind m-au mai dus pasii in zona trandafirului, am descoperit ca se putea intra in scara blocului. usa era deschisa pentru niste muncitori care roboteau pe undeva in maruntaiele cladirii. am urcat cu liftul la etajul 5. liftul era neschimbat. strania senzatie de a-mi lipi palmele de peretii lui, cautind urme ale urcarilor si coboririlor mele. nu le-am gasit. am mai fost acolo, n-a fost pentru prima oara. nici nu stiu de ce fac asta, sint ca un animal care amusina trecutul, un ciine care-si linge coaiele amintirilor. am vrut sa fotografiez pantalonii pe cutia postala apoi mi-am dat seama ca locul cel mai potrivit e scara.
scara unde jucam fotbal cu cuie. un placaj marginit de o banda de elastic in care erau infipte cuie, o bila.
scara pe care am descris-o in gasca rosie, povestirea cea mai ambitioasa a primului meu volum, scris in intregime la masina de scris in camera din blocul BI4.
bateria aparatului a murit dupa 5 poze. m-am intors pe bordura de piatra dupa un ultim popas in lift.
n-a aparut nimeni. nici catala, nici cristi, nici ganea, nici cretu, nici minciu, nici muli, nici stefan, nici paul, nici ciusca. un dresor de ciini ii arata unei domnisoare cum sa-si tina in friu potaia. undeva pe iarba un grup de pustani mincau pufuleti. printre ei se afla o fata si i-am invidiat.
mi-am luat o cafea dintr-un aprozar care nu era “pe vremea mea”.
am stat acolo o vreme apoi, cu paharul de pastic in mina dreapta, am luat-o incet pe b-dul mamaia, fost lenin, spre blocul capitol.
nu mi-am publicat leapsa de 10 carti marcante. mi-a fost intotdeauna greu sa ma alatur unei frenezii colective. cartile marcheaza ori in adolescenta ori in crize. de exemplu, acum citesc o carte care se numeste “cartea asta iti va salva viata”, un titlu ca de jerome bell.
mi-am regasit numele intr-o lista pe fb. g. e unul dintre tipii care intotdeauna m-au admirat intr-un mod neconditionat, lucru care ma facea aproape sa-l evit pentru ca n-am stiut niciodata cum sa ma comport in prezenta persoanelor care revarsa un suvoi de vorbe pozitive despre mine catre mine.
situatie valabila si pentru cele negative.
lista aia
ANDRZEJ ZANIEWSKI – Sobolanul (no comments)
J.L. STERIAN – 8 ore (de fapt tot JLS dar asta e matterhornul din toblerone)
CIORAN (aka Emil Cioran)
HOMER – Iliada (ce frumos povesteste nenea asta, neavand “la dispozitie” cei 2800 de ani care au urmat dupa el..)
THOMAS MORUS – Utopia (cumva “the missing link” intre atlantisul lui Platon si idiotul lui Dostoievski)
VASILE VOICULESCU – Zahei orbul (RIP Andrei Blaier, maybe one day…)
JEAN PAUL SARTRE – Cu usile inchise (merci beaucoup, Jane)
CODEX SERAPHINIANUS (un alt fel de sau altfel nu caci oricum da si-atunci si-acum nu stiu)
NICOLAE STEINHARDT – Prin altii spre sine (clasa 10-a, cam “prima carte” cu gust de maivreaudinastea)
DUMITRU STANILOAIE – Filocalia vol 7 (Sf. Grigorie Palama si teologia negativa)
CIRESARII (doar volumele 1-5, restul nu)
PATERICUL (“-De 40 de ani nu m-a vazut soarele mancand sau band apa! – Nici pe mine maniindu-ma!”)
PLATON – Banchetul (de fapt toate dialogurile, dar asta e furtuna pe fundul marii)
EUGEN BARBU – Groapa (… dintre maidanul lui GM Zamfirescu si europolisul lui Jean Bart)
GEORGE ORWELL – 1984 (ideal intre 2 sudoku)
ION GHICA – Scrisori catre Alecsandri (fa-bu-los)
Ajungand cu insiruirea aici, Seherezadul vazu zorii venind si tacu, mai ales ca Brancusi nu a fost si scriitor, din pacate.
avanpremiera la pe culmile revarsarii a fost probabil ultima reprezentatie la sediul din sipotul fintinilor din 2014, poate si 2015. cam gata, nu pot sa ma mai joc de-a casa deschisa, cel putin pentru o perioada. din fericire sint multi doritori in bucuresti si chiar in alte orase care doresc sa primeasca teatru si performance in casele lor, asa ca lorgean theatre continua. intr-un fel s-a potrivit ca aceasta ultima reprezentatie sa fie a unei piese scrise de mine pentru ca, in 6 ani de lorgean, am gazduit si produs numai piesele celorlalti.
din categoria cel mai tinar sahist si cel mai talentat dansator dintre scriitori, iata un nou premiu, obtinut la festivalul 3fest din pitesti unde am petrecut doua zile dupa cluj. diploma a fost inminata intr-un cadru festiv de doamna irina margareta nistor.
am intrat in sala de cinema tirziu, chiar la prezentarea filmului meu, pentru ca ma intilnisem pe principala artera a urbei cu mihai dumitrica, un fost coleg de scoala generala. cred ca era singurul pe care l-as fi putut recunoaste, pentru ca s-a mai intimplat sa ne intilnim de citeva ori de-a lungul anilor. colegii de generala dispar usor din memorie, spatiul rezervat lor devine tot mai mic. mi-a povestit citeva intimplari dintr-o tabara din care nu mai tineam minte nimic altceva decit ca luasem primul premiu artistic, pentru ca ma imbracasem in scufita rosie.
cu mihai m-am meditat la matematica la un domn numit soimu. imi amintesc ca locuia in apartamentul tipic de navigator, cu statuete africane si bucati de corali pe mobila. cred ca avea si foto-tapet, ceea ce era ultimul racnet pe vremea aia. mai tirziu, dupa 89, am avut si eu unul, pastoral, cu o pajiste pe care se aflau niste vacute, de care eram cumva jenat si le acoperisem cu biroul.
in pitesti am gasit pe strada 51 de lei pe care i-am asociat mai apoi cu noua diploma. stiu ca am mai scris asta. de 15 lei mi-am luat pastile pentru ca racisem pe drum si de restul dulciuri.
mi-a placut in pitesti. si m-as muta oricind in cluj.
Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI) din cadrul Universităţii din Bucureşti organizează concurs de admitere pentru Ciclul II –Studii universitare de masterat, sesiunea a II-a de admitere septembrie 2014, după cum urmează:
Înscrierea candidaţilor: 8 – 12 septembrie orele 12.00-14.00;
Locaţie: Secretariat, etaj 2, str. Mihail Moxa nr. 5.
Concurs de admitere: 16 septembrie 2014, cu începere de la ora 12.00
Data limită de afişare a rezultatelor finale: 23 septembrie 2014.
Locuri rămase neocupate în sesiunea de admitere din luna iulie 2014
Program de masterat „Teoria şi practica imaginii” (TPI):
8 locuri finanţate de la bugetul de stat
37 locuri cu taxă.
Program de masterat “Societate, multimedia, spectacol” (SMS):
4 locuri finanţate de la bugetul de stat
37 locuri cu taxă.
lorgean 