Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

Month

June 2017

diseara intr-un hambar

 

IagainstI

performative instalation

I’ll join with black despair against my soul, / And to myself become an enemy”

When I arrived at Schloss Solitude I was told that one of the fellows, Assaf Allasaf is the best ping-pong player. Although I’m a good player who could defeat everyone else at Solitude, everytime I played against Assaf I lost because I always bore in mind that I cannot be number one, not only in sport but in any other discipline or situation. He might have been the best player, but the fierce fights are lead against myself. And I don’t want to follow Kafka’s advice anymore: In the fight between you and the world, back the world.

Advertisements

locul asta e cameleonic si noi la fel

pentru prima oara, ieri am avut o vizita de studio. cei sapte studenti de la academia de arte din stuttgart au reusit cu greu sa incapa in camera mea, nu pentru ca ar fi mica, ci pentru ca jumatate din podea e acoperita cu obiectele strinse in timpul lorgennalei. cind au plecat au parut entuziasmati si am ramas si eu in starea asta pentru o vreme. atit de entuziasmat incit am ascultat, in premiera, un album afroman. cu citeva zile in urma s-a intors si s., dar n-am reusit (si nici n-am incercat) sa ne (re)conectam, chiar daca acum stam pe acelasi palier. acum doua saptamini, cind i-am descoperit numele pe fosta mea usa am fost foarte emotionat, insa prezenta ei fizica a anulat emotia. iar sentimentele au ramas in zagrebul cel intunecat.

s-a reintors si farzin, australianul-iranian new yorkez, cel mai sweet asshole pe care l-am intilnit vreodata. am jucat tenis si intr-o ora a cazut la podea de doua ori, ca si cum ar fi de cauciuc. dima e in berlin, jasmin in augsburg, havin si helen sint reintorsi de mult in state si se vor casatori in curind, hasan nu apare decit cind e dima pe aici. insa nimeni nu e de neinlocuit, sint suficienti de multi oameni aici ca lipsa cuiva sa nu afecteze decit pe cei cu care a avut legaturi apropiate si pentru scurta vreme. locul asta e cameleonic, isi schimba energia de la zi la zi.

cum imi sta in fire, am inceput sa lucrez la un performance despre plecarea de aici si despre plecari in general. se numeste betwixt and between. cum e posibil ca solitude sa fie ultima mea rezidenta (n-am mai aplicat nicaieri de mai bine de un an) simt nevoia sa marchez conditia asta de vagabond. prima mea rezidenta a fost la ICR Londra in 2009, se fac opt ani de cind ratacesc dintr-o tara in alta, dintr-un proiect in altul.

 

IMG_9824

pe solitude

dupa 3 luni vara trecuta si alte doua si jumatate in 2017, am vizitat pentru prima oara castelul solitude. pe cit de spectaculos arata pe dináfara, pe atit de neatragator si kitchos e pe dinauntru. insa azi a fost una dintre putinele zile din an cind s-a deschis cupola, asa ca m-am catarat si eu. mi-am invins senzatia de vertigo, asa ca am zimbit.

IMG_9841

carti si filme – mai 2017

carti

  1. fata si reversul. vara. nunta. mitul lui sisif. omul revoltat – camus
  2. the dream master – roger zelazny

filme

  1. in the bleak midwinter (kenneth brannagh, 1985)
  2. doar o rasuflare (monica gorgan, 2016)
  3. sokout (the silence) (mohsen makhmalbaf, 1998)
  4. louie – season 1

 

  1. Screenshot 2017-05-09 14.29.42

o studentie ratata

aseara am vazut 3 show-uri bune la DAS, asa numita facultate de “performance” din amsterdam.  am privit cu invidie si regret spatiul in care mi-ar fi placut la nebunie sa fac scoala.  mi-e ciuda cind ma gindesc ca am pierdut atitia ani din viata (6!) in asa zisa universitate Spiru Haret de unde nu am invatat absolut nimic, in care nu mi-am facut prietenii durabile si unde nici nu am intilnit oameni remarcabili care sa fi insemnat ceva pentru mine.  chiar daca aveam cu totul si cu totul alte preocupari atunci, am trait acei ani cu seninatate  prosteasca. cred ca am inceput sa traiesc cu adevarat abia dupa ce am devenit free lancer si m-am mutat in sipotul fintinilor. in anul acela a care a murit si mama. ieri ar fi fost ziua ei.

miine e ziua mea si sint fericit ca o voi petrece in schloss, singurul loc unde as vrea sa fiu.DSC_0053

Blog at WordPress.com.

Up ↑