Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

Month

August 2013

carti & filme – august 2013

carti

  1. sabazios – kristin dimitrova
  1. principele – eugen barbu
  1. foxtrot XX – razvan petrescu
  1. gradinile finzi-contini – giorgio bassani

filme

  1. rango (gore verbinski, 2011)
  2. wolverine (james mangold, 2012)
  3. cave of forgotten dreams  (herzog, 2010)
  4. the cheyenne social club (gene kelly, 1970)
  5. copie conforme (kiarostami, 2010)
  6. margaret (kenneth lonergan, 2011)
  7. simple men (hal hartley, 1992)
  8. trollhunter (andre ovredal, 2010)
  9. they might be giants (anthony harvey, 1971)
  10. 200 cigarettes (risa bramon garcia, 1999)
  11. for a good time call (jamie davis, 2012)
  12. the story of 1900 (giuseppe tornatore, 1998)
  13. the conjuring (james wan, 2013)
  14. blancanieves (pablo berger, 2012)
  15. kiss of the spider woman (hector babenco, 1985)
  16. spring break (harmony korine, 2012)
  17. loves of a blonde (milos forman, 1965)
  18. top of the lake (season 1)
  19. family guy (season 12)
  20. ai wei wei: never sorry (alyson klayman, 2012)
Advertisements

carte peste carte

duminica o sa citesc din “calea izbanzii” la acest eveniment:

„Carte peste Carte” se va desfășura în perioada 26 august – 1 septembrie, cei dornici să doneze cărţi pentru copii şi adolescenţi sunt aşteptaţi în cadrul localului „La un ceai” (strada Luigi Cazzavillan, nr. 25).

Proiectul „Carte peste carte” îşi păstrează promisiunea de a ajuta instituţiile (şcoli, biblioteci, case de copii, etc.) care duc lipsa cărţilor din diverse motive. În 2013, colectarea de carte se va realiza pentru Liceul Tehnologic „Ion Nistor ” din Vicovu de Sus, judeţul Suceava.

Pe cei veniți să doneze cărți și să sprijine proiectul Carte peste Carte îi așteaptă două seri cu muzică, lecturi și proiecții, alături de artiștii și prietenii noștri. Așadar, pentru a ne bucura împreună de evenimentul de strângere de cărți, am pus cap la cap două zile speciale în weekendul 31 august – 1 septembrie.

eu ma prezint pe 31 septembrie, o1269611_566227000081395_1234668330_ora 18: Lecturi publice și discuții cu scriitorii Florin Iaru, Andrei Ruse, Jean Lorin-Sterian, Cristina Nemerovschi, Philip O Ceallaigh.
• Ora 20.30: Proiecție a două ecranizări faine (una fiind filmul facut de razvan chirila dupa proza mea “omul din sondaje”). din fericire, la un ceai este aproape de cismigiu, asa ca voi cu atit mai incintat sa merg intr-un loc nou.

pe tepes voda

incepind cu perioada rectifier crew, dupa ce edi si-a luat tobe, casa si curtea din tepes voda au devenit the place. am petrecut mult nopti acolo.

multe petreceri, multe jam-sessions, multe sticle.

invitam adesea oameni noi, ca si cum as fi fost la mine acasa. mi-am facut si o zi de nastere. cind edi si maria au plecat intr-o rezidenta, iar eu imi inchiriasem casa unei dansatoare daneze, am locuit in tepes voda pentru aproape trei saptamini. asta s-a intimplat acum trei veri.

dintre toate anotimpurile, cel mai mai bine imi amintesc verile. imi voi aminti vara lui 2010, vara mea de. implinisem 35 de ani si mi-am facut, pentru prima oara, o recapitulare a vietii sentimentale. am vrut sa fac un performance pe tema asta (desigur, totul poate fi transformat intr-un performance, mai ales cind nu faci terapie), am inceput sa lucrez la el, dar n-am mers mai departe. imi amintesc vara lui 1993, cind am terminat liceul si am lucrat la un radio in statiunea neptun. vara lui 1999, cind abia ma angajasem la playboy, o terminasem cu iubita mea de atunci din bucuresti si toti prietenii mei erau in constanta. a fost cea mai solitara vara. mai solitara decit cea din berlin, din 2008, pe care iarasi nu am cum sa o uit vreodata. si nici pe cea de acum, in care am locuit in atitea locuri si in care am cunoscut si mi-am luat la revedere de la multi oameni.

cind edi m-a sunat si m-a intrebat daca vreau sa stau pentru citeva zile din nou in tepes voda, am zis da instantaneu. faptul ca aveam posibilitatea de a-mi pune din nou citeva lucruri in geanta, imi crea iluzia ca vara nu s-a terminat, ca mai ajung intr-un loc care nu este acasa. acel acasa la care tinjeam plecat fiind, dar care inseamna robinet bucatarie care curge, toaleta care nu curge, facturi de platit, gatit nu din placere ci din necesitate si mai ales, locul unde nu mai pot evita sa nu ma gindesc la viitor.

casa din tepes voda n-a mai fost locul semi-fabulos de acum trei ani. de altfel, in timp i se dusese din aura. am hranit pisica, vechiul meu job, am pus niste apa peste o tava de griu incoltit, am dat de citeva ori in tobe, am citit putin din cartea lui alva noe si am inceput corectura la primul sau al doilea draft din calea izbanzii. in prima seara m-a prins ceva din spiritul haotic de debauchery din trecut si am trimis citeva sms-uri. insa supele fierbinti din 2010 nu mai aveau cum sa se reincalzeasca in 2013.

DSCN1664
am plecat de acolo cu o zi mai devreme, fara sa fi petrecut in hamacul din curte mai mult de citeva minute. pe parcursul celor trei nopti petrecute nelinistea care ma rodea de cind m-am intors s-a stins pe nesimtite. cum obisnuiesc de citiva ani, am lasat in casa un prosop si o camasa pe care le-am fotografiat (de obicei las incaltaminte in locuri, case si tari straine).

in dimineata asta am reparat de unul singur toaleta. acum stau in pat, beau un energizant ieftin desi nu sint obosit, fac planuri pentru toamna.

i’m not a dancer

pentru ca mi-e intotdeauna greu sa explic ca nu sint dansator, cind trebuie sa raspund la intrebarea “cu ce te ocupi?”

From the interview with Miguel Gutierrez  (via anna nowicka)

” (…) most people as soon as you tell them you’re a dancer think you’re this super fit person who is very flexible who is spending the whole day in a studio perfecting some stupid step or turn. they don’t necessarily know or understand that I see my work essentially as philosophical research and that I’m interested in pursuing this research inside of embodied actions that involve movement sure, but also sound making or writing and the whole kit and kaboodle of the interactive elements within a show (light, music, the space)…”

restul interviului aici: http://brooklyncommune.org/2013/07/12/talking-to-miguel-gutierrez-a-cultural-democracy-in-the-performing-arts-interview/

sint carti pe care, cu trecerea anilor, le detesti, iti devin indiferente, ti-e rusine de ele, nu te mai reprezinta, le redescoperi, iti trezesc nostalgii, le iubesti doar pentru ca spun istorii numai de tine stiute. antume e o carte care imi este in continuare simpatica, imi face placere sa o rasfoiesc si sa o fac cadou (daca as mai avea exemplare). din cind in cind mai descopar pe net o reactie/impresie/cronica si ma bucur pentru ca e genul de carte nepretentioasa, care se citeste rapid si, desi suna penibil cind autorul afirma asta, cu placere. pentru mine e ca piesa close to me din discografia the cure, pe care se danseaza la petreceri. e perechea perfecta a postumelor, care contine cele mai sumbre povestiri pe care le-am scris vreodata. 
lectia de playback

“Poate-l cunoasteti de prin 24FUN. Mie mi-a ramas in minte inca din ziua aceea in care, intr-o redactie fiind, prietenu; Petre imi arata o carte si-mi zice: “Ce zici, ma, de titlul asta?” Ce sa zic, am murit instant de ras si am inviat pentru a putea rade in continuare. Era vorba despre cartea “Postume” scrisa de Jean Lorin Sterian. Cred ca era prima lui carte, de aceea se chema asa… 🙂

Peste ani iata-ma intr-o zi de weekend cu chef de citit ceva. Si cum Herg Benet ne-a trimis cateva carti interesante, am zis ca Sterian e numa’ bun pentru o tura de lectura rapida. Clar, voiam ceva mai lejer, neavand chef sa-mi despic creierul in patru pentru a intelege si deslusi cine stie ce texte intortocheate. Cum pe geilo il stiam de prin Playboy si 24FUN am zis ca mai bine ma insotesc la drum de lectura cu un cunoscut. Mai citim o pagina, poate mai bem si-o bere impreuna, ce mai, ne imprietenim. Cartea in cauza, pentru a va face sa intelegeti si introducerea, se numeste “Antume“. O completare fericita.

Povestile din carte, multe dintre ele publicate in editorialele 24Fun, te muta de pe canapea direct in universul urban bine creionat. Daca esti nascut prin anii ’70, pana-n ’80, clar te vei regasi in multe dintre amintirile constanteanului lorgean. Dar impactul cu amintirea propriilor amintiri va fi pe alocuri abrubt, violent chiar, asa ca ar trebui sa fii pregatit. “continuare

pe acest pian din strada brinken, oslo, au sfirsit  sosetele cumparate din timisoara cu patru ani in urma

DSCN1482

trei tigari in parc

unul dintre motivele pentru care ma bucur ca traiesc in bucuresti e existenta magazinelor non-stop. in putine locuri din lume iti poti cumpara bere, tigari sau ceva de mincare la ore mici. am iesit, in slapi si maieu, ca un cocalar simandicos si mi-am cumparat primul pachet de tigari din 2013 ( posibil si 2012). chioscurile de la sala palatului ofera un bogat sortiment de pachete. de obicei sint un fumator de petrecere, nu conteaza prea mult ce inhalez. am ales un LM albastru, pentru ca pachetul arata cit de cit ca pe vremea cind cumparam tigari si mai toate brandurile aveau si variante necartonate. imi aduc aminte cu drag de pachetele de winchester strivite in buzunarul din spate al blugilor ce se umplea de tutun. le fumam asa strivite, aproape plate.

am fumat trei tigari, una dupa alta. chiar daca as fi vrut amarnic sa fiu in alta parte in momentul ala, faptul ca ma aflam intr-un cadru familiar imi dadea un sentiment de siguranta si, acelasi timp, simteam implacabilitatea lui: oricit as calatori, ma voi intoarce la sipotul fintinilor. pe o banca de alaturi, doua femei sporovaiau cu voce tare despre alti oameni. la un moment dat, a trecut un cuplu care, dupa nivelul conversatiei, erau la prima sau la primele intilniri. el a intrebat-o: care este cel mai de groaza film pe care l-ai vazut? se tineau de mina. au fost urmati de un grup de cocalari adolescenti, de ambele genuri, care ascultau manele la telefon. cam atit.P1040611

din vremea in care cintam cintece chiliene

Blog at WordPress.com.

Up ↑