Prima oara cînd l-am întîlnit – nu l-am vazut; a doua oara l-am vazut, dar nu l-am întîlnit – îl confundasem; a treia oara ne-am ţipat unul altuia în ureche, la o petrecere – atunci am aflat ca scrie. Ca orice donasoara dornica de cultura, am început sa-l citesc, nu mult, doar

Prima oara cînd l-am întîlnit – nu l-am vazut; a doua oara l-am vazut, dar nu l-am întîlnit – îl confundasem; a treia oara ne-am ţipat unul altuia în ureche, la o petrecere – atunci am aflat ca scrie. Ca orice donasoara dornica de cultura, am început sa-l citesc, nu mult, doar cînd ieşea la vînatoare sau cînd îşi amintea de Baltazar. Am încercat acelaşi simţamînt pe care l-am avut şi în puţinele mele discutii cu el: în spatele dialogurilor stîngace, naive şi snoabe (ei bine, da!) se ascundea ceva atît de puternic şi neaşteptat, de proaspat şi jucauş, de înţelept, încît uneori mi-a fost greu sa îl cuprind.

Şi, daca n-aş şti ca postumele vor naşte altceva, aproape ca mi-ar parea rau ca s-a dus!!
Diana Floca

“L-am cunoscut coleg, apoi redactor – unul bun -, mai apoi vecin şi-n cele din urma, scriitor cu o mulţime de prieteni. Este excentric si relaţioneaza la maximum. Îi plac lucrurile de calitate. Este certat cu prostia. A ieşit odata la vînatoare… Îl vad însurat mîine sau peste ani.”
Monica Popovici

Primul lucru care mi-a venit în minte a fost statura lui deşirata, longilina, care, atunci cînd l-am întîlnit întîia oara, la o petrecere data de un prieten comun, nu m-a încîntat prea mult. Lorin mi se parea neinteresant, nasol, prea înalt şi alte asemenea. Au trecut – doi ani? – şi am descoperit un om simpatic, cu care îmi face placere sa beau o bere, fara sa ma gîndesc ca, de fapt, nu prea îmi place bautura asta. Mai mult, Lorin e de-a dreptul interesant, unul dintre oamenii cu care pot sta de vorba despre orice, fara sa ma cenzurez în vreun fel. şi nu este uşor sa gaseşti aşa o persoana! Sunt bucuroasa ca te-am întîlnit, aşa înalt, un pic complexat, un pic derutat, un pic din toate.
Mihaela Calinoiu

Jean-Lorin Sterian face parte din acea categorie de oameni care mor, dar pot fi vazuţi a doua zi la serviciu. E o moarte cinstita, intelectuala şi obligatorie cînd ai terminat de spus ceva. Cartea “Postume” este certitudinea ca scriitorul conţinut de JLS a murit. Era şi cazul. În ultima vreme devenise un tip foarte agasant. Gilu (1976 – …)

Într-un peisaj cultural demn de o punga de floricele, un literat veritabil este în egala masura insolit şi intrigant. Te şi miri de unde îşi trage JLS seva, cînd face parte dintr-o generatie care n-a mai prins decît thriller-uri americane şi romane de Danielle Steel. L-am suspectat ca a avut ghinionul sa locuiasca într-o casa cu biblioteca şi asta l-a transformat într-un monstru devorator de literatura. M-a dezumflat spunîndu-mi ca nu, pur şi simplu a cautat prin toate locurile, a citit la întîmplare sacoşe de carţi şi s-a îmbibat de straniu de la Kafka sau Marques.

Tonul sarcastic nu l-a moştenit de la nici un clasic, îl avea de acasa. Nu ştiu de unde şi de ce atata cinism la cineva atît de tînar, dar asta e situaţia. Poate şi lui i se pare ironic ca îi vine sa scrie aşa într-o lume fastfood. Eu, care la rîndul meu gasesc ca mi-am greşit epoca, ma regasesc confortbil în scrierile lui JLS şi aş fi fost mai saraca daca nu-l citeam.
Dana Tocu

Jean-Lorin Sterian nu e niciodata vesel, textele lui sînt în permanenţa într-un joc cu celelalte texte, ale altora şi cu restul lumii. Nu e un reproş, desigur.
Svetlana Cîrstean

Cred ca dincolo de superficialitatea afişata cu graţie blondina se ascund cîteva trasaturi ferme şi poate ceva calitaţi, numai ca nu-mi vine în minte acum nici una. Sigur, însa, nu e genul de om pe care sa îl rogi sa te ajute la deschiderea unei conserve sau la schimbarea siguranţei la tabloul electric. La fel de sigur esta ca nu suporta şabloanele dupa care îşi duc existenţa pîna la adînci batrîneţi semenii lui. Spaţiul în care se învîrte e prea plin de constrîngeri, astfel ca dorinţa lui de evadare a devenit cronic. Probabil, se simte liber doar atunci cînd scrie. Nu trebuie sa asculte de nimeni şi nu trebuie sa respecte regulile nimanui, cu excepţia celor impuse de el. Norocul lui e ca o face bine!
Alina Vancia

I read your story and I asked myself: whre do you get this ideas from? When I started to read I was already curious about the end and I couldn’t stop myself to read the last line first and then I tried to guess how you will come from the first line to the last. For me all your stories are a short moment of perfect joy. When I red them I feel your presence. That is the reason why I’m not able to write anything about your stories. I cannot analyse them like normal literature, objectively. I cannot believe that you say that your your next book will be the last. You must write more and more and translate as much as you can, not only for me but for the rest of the world.
Irene Buffat

Te simt în verva, parca te şi vad. Te fîţîi şi-ţi dai aere de om important, apoi dintr-odata eşti melancolic şi privirea ta nu mai exprima decît un gol imens… de parca toata lumea a disparut iar tu nu ştii ce mai cauţi acolo… mi-e dor de tine. Corina Chiriţa

Mi-am dorit foarte mult sa fac o fotografie lui Lorin, cît înca mai era în viaţa – n-am reuşit. Şi atunci l-am rugat sa se întoarca. A venit. S-a aşezat pe scaun, iar eu i-am povestit despre postumele care în sfîrşit vor fi publicate. Am luat aparatul de fotografiat şi l-am surprins. L-am rugat sa ramîna sa developam fotografiile şi sa-mi spuna daca-i plac. Mi-a raspuns: “Substanţele sînt toxice… oricum trebuie sa hranesc dropiile şi cîrţibuşii”!
Silvana Bratu

Eu nu l-am cunoscut, dar am sa-i citesc carţile.
Maria Trifu

Am citit volumul pe care mi l-ai dat şI, într-un cuvînt, este magnific. Spun asta dntr-un motiv destul de subiectiv (în final conteaza ce crede cititorul, nu?): a fost prima carte a unui tip pe care îl cunosc pe care am reuşit sa o citesc cuvînt cu cuvînt.
Dan Cuzmici

Peste cîteva momente, mîinile lui au început sa ma caute. Degetele i se plimbau pe sub apa, ca nişte fiinţe acvatice care voiau sa ma fure. În raceala apei, am simţit carnea fierbinte care se lipea de mine. L-am luat în braţe, strîns de tot şi mi-am încolacit braţele în jurul gîtului sau. El ma ţinea cu mîinile dupa talie.

Ne leganam aşa, fericiţi, pentru ca valurile nu ne lasau sa ne ţine,m echilibrul. Intuitiv, daca apa ar fi fost lina, cred ca ne-ar fi venit pîna la talie. Ne-am sarutat, foarte încet, parca amîndoi eram conştienţi ca gingaşia din jurul nostru nu trebuia strivita cu un sarut. Îi mîngîiam buzele cu buzele mele, uşor de tot, îl pupam şi ma jucam cu el. Lorin mi-a pus mîna pe fund, uşor de tot, ca o atingere de aripa de pescaruş, buimac în zborul sau printr-un aer lipsit de sens şi de echilibru. Ma atingea, dar vînzoleala apei îi alunga mîna de pe mine.

El însa o învingea şi ma atingea mereu cu aceeaşi caldura de la îmceput. Eram numai noi doi, noi doi cu o mare calda, sub un cerc cu stele mari, mici, mijlocii… Sa fi fost ochii lui Cupidon? Sa fi fost de vina pentru tot, acest prichindel cu una dintre sageţile lui?
Dana Siminiceanu

Advertisements