Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

Month

December 2013

carti

1. heinrich boll – partida de biliard de la ora 9.30
2. hertha muller – inca de pe atunci vulpea era vinatorul
3. roberto bolano – nocturna in chile

Filme

1. boardwalk empire (season 4)
2. the party (edward blake, 1968) r
3. the bad lieutenant (herzog, 2009)
4. the exterminating angel (bunuel, 1962)
5. the act of killing (joshua openheimer, 2013)
6. the red chapel (madds brugger, 2012)
7. hannah arendt (margarethe von trotha, 2012)
8. in the loop (armando iannuci, 2012)
9. the hunger games (gary ross, 2011)
10. the blue collar (paul schrader, 1978)
11. thor: the dark world (alan taylor, 2013)
12. laurence anyways (xavier dolan, 2012)
13. the effect of gamma rays on on man-in-the-moon marigolds (paul newman, 1972)
14. l’enfance nue (pialat, 1968)
15. four lions (chris morris, 2010)
16. waiting for godot (michael lindsay-hogg, 2001)
17. captain america: the first avenger (joe johnson, 2011)
18. the master (paul thomas anderson, 2012)

trai pe linga vatrai

rezidentele pentru artisti sint oaze in desertul cotidian.
o dovada a benevolentei laice.
ofera (de cele mai multe ori) transport platit, cazare, diurna, studio de lucru (unde e cazul) ceea ce inseamna ca iti poti pune in aplicare idei pe care le ai de mult si pentru care nu ti-ai gasit niciodata timp sa le dezvolti ori sa le materializezi. cel mai important factor e timpul: rezidenta decupeaza o felie din viata ta obisnuita si te pune in postura de a concentra pe un singur lucru, ceea ce pentru un artist e o situatie prea putin intilnita si vesnic dezirabila. de unde si capotarea, uneori, in fata unui life-style neasteptat, in care presiunea oferirii unui produs (de cele mai multe ori interna) devine insurmontabila.
nu stiu exact de unde vine expresia trai pe vatrai (probabil legata de o leneveala in fata focului) insa in rezidente poti flirta cu rasfatul.
multi chemati, putini alesi, dar alesii, spre deosebire de cei ridicati la cerul crestin, pot fi atinsi cu mina, pot fi chestionati despre experienta lor.
iti pot scrie chiar scrisori de recomandare.
incepind cu 2009 am beneficiat de o rezidenta pe an, doua sau, ba chiar, in 2013, de trei.
cumva, datorita lor am supravietuit, fara job, colaborari pe scris, unchi in america.
pentru fiecare rezidenta in care am fost acceptat, am aplicat la alte cinci-sase, poate si mai multe.
de trei ani (de cind am inceput sa aplic si pentru afcn cu lorgean theatre) o buna parte din viata mi-o petrec scriind aplicatii. o data la doau saptamini vine un deadline de trimis un folder de documente.
insa nu toate rezidentele sint creative, productive sau macar distractive. de cind au devenit un mijloc de subzistenta, rezidentele au ajuns un scop in sine. a fi intr-o rezidenta poate fi important decit proiectul in sine. dupa cum scria martin spangberg: “Whatever the price, whatever the circumstances, whatever the propositions is, in the era of projects we are always avalailable. The really clever artists stopped to make pieces at all, or to articulate concepts but to produce identities, but jumps to residency to residency, from lab to lab, from project to project. What matters today is not products, pieces or premieres, but mobility.”
cam asta s-a intimplat si in hamburg. dupa 4 zile, am realizat ca
– nu functionez intr-un colectiv pe care, cu citeva luni in urma, abia asteptam sa-l reintilnesc;
– ca ideea proiectului nu interesa pe nimeni din grup;
– ca prefer sa nu traiesc in acelasi loc cu cei cu care si lucrez;
– ca intr-un grup mai mare de trei e nevoie de un lider sau un coordonator;
– ca politetea poate fi un impediment in creativitate.

dupa citeva zile in hamburg m-am pierdut intr-o torpoare care, din fericire, acum imi este deja foarte straina.
desi imi raminea mult timp la dispozitie, n-am mai fost in stare sa lucrez la nimic altceva. nu m-am simtit in stare nici sa scriu mailuri. m-am trezit adesea dupa ora 11.00, incheindu-mi noaptea privind filme dubioase.
decembrie a fost luna in care am citit cel mai putin din 2013.
in mod clar, daca nu sint fericit cu ceea ce am de facut, regresez din toate punctele de vedere.
ce-i drept, am invatat sa montez reflectoare, sa ma joc putin de-a actoria, am scris versurile unui cintec si am montat filmuletul de mai jos.
am mai invatat ca nu toate rezidentele sint fericite.

DSCN3236
islandische strasse 4, 2013

P1010698
islandische strasse 4, 2009

strip-tease im berlin

_MG_7678a in spatele cortinei rosii, uitindu-ma la alice care-si imbraca tinuta de scena pe care avea sa o inlature, strat dupa strat, in timpul piesei, emotionat, racit, usor confuz, obosit dupa numai 6 ore de somn (dormisem intr-o sufragerie-bucatarie si cineva a prajit ceapa la ora 8 dimineata), m-am simtit brusc fericit ca se intimpla din nou. inca ma minunez de ceea ce fac, acesta fiind si principalul imbold care ma mina in orice intreprindere. un sfert de ora mai tirziu, traversam scena cu primul carton pe care scria act 1. in public erau richard pettifer, un actor si regizor australian care performase in primavara la lorgean theatre, david, fost coleg de danceweb, in casa caruia locuiesc acum, odeta, fosta colega de la masterful de antropologie, care avea sa faca citeva poze foarte misto, sonia, o rusoaica stabilita in berlin cu care facusem un workshop in viena, rosie, parte din proiectul universal performance, care ne aranjase spectacolul din ida nowhere si care a performat un act alaturi de noi, cata, pe care l-am cunoscut in berlin in 2009, cit si vreo 15 necunoscuti.
a fost ca la premiera din bucuresti, unde stiam cam 30% din public.

DSCN3230

strip-tease este un spectacol despre expunere. simpla prezenta asumata in fata celorlalti poate fi chestionare a expunerii. dezbracarea este doar una dintre multele modalitati si cea mai evidenta. dupa intrebarile de la sfirsit a venit partea in care m-am simtit cel mai expus, neprogramat, cind o cutie a fost plimbata prin public pentru a colecta donatiile spectatorilor.
am o relatie cu banii destul de sensibila. poate ca s-a fortificat putin dupa momentul asta.
s-au strins cam 45 de euro, din foarte, foarte multe monede 5, 10, 20 si 50 centi.
suficienti ca sa cumparam de baut pentru petrecerea lui thomas, dansator pe care l-am cunoscut la venetia.
party-ul se intimpla undeva prin prenzlauer berg, intr-un apartament fabulos, plin de personaje care de care mai cool. ce-i drept, dupa imbicseala din hamburg, aveam nevoie de ceva glitter. am intrat in casa in acelasi timp cu tino sehgal, o coincidenta fericita pentru ca, in aceeasi seara, in bucuresti se intimpla petrecerea celor care facusera parte din proiectul retrospectivei imateriale din bienala de la venetia, unde ne socializam din cind in cind cu performerii lui sehgal. rosie s-a indragostit de el, alice s-a combinat cu una dintre persoanele descrise la inceput mai sus, iar eu, poate pentru ca am purtat o peruca care ma facea sa seman cu ivo dimchev, m-am pupat cu sonia ca in liceu intr-un vagon de metrou pe linia u8.
duminica la ora 7 dimineata metroul berlinez este una dintre must see – urile lumii contemporane.

tief unter der elbe

DSCN3021
saptamina trecuta m-am plimbat pe sub elba printr-un tunel care seamana foarte bine cu unul de metrou.
mi-e usor sa fac aceasta comparatie pentru ca acum trei-patru ani am mers pe jos doua statii intre statiile obor si piata victoriei.
dar asta e o alta poveste.
acum 4 ani il descoperisem pe hans unstern intr-un loc numit ae.
una dintre piesele lui se numeste tief unter der elbe (adinc sub elba), un titlu care nu insemna nimic pentru mine si care acum si-a gasit o semnificatie.
cum se intimpla de cele mai multe ori.
cu obiectele, cu cintecele, cu locurile, cu oamenii.

Hans Unster- Tief unter der Elbe from Nicola von Leffern on Vimeo.

pe uscat

nu m-am impacat niciodata cu faptul ca orasul natal nu are mai nimic din ceea ce imi inchipuiam ca ar trebui sa aiba un oras port. poate ca inainte de comunism strazile constantei erau strabatute de gasti vesele de marinari, poate ca portul era plin de spelunci, pravalii, de tirfe, gura-casca, menestreli, de negustori ambulanti. poate ca docurile chiar faceau parte din oras si ii influentau atit viata de zi cu zi, cit si pe cea mondena. crescind cu “toate pinzele sus”, dar petrecindu-mi copilaria pe bulevardul filimon sirbu, nu puteam sa nu simt o dezamagire continua fata de banalitatea cartierului in care traiam, identic cu cartiere din toate orasele romaniei.

ce-i drept, am fost facut pionier pe bricul mircea.
am o fotografie si nicio amintire.

in constanta marea era destul de prezenta, dar nu si portul.
portul era o insiruire de macarale pe care le vedeam in departare de pe un mal aflat in spatele liceului eminescu. imi aduc aminte vag ca, in timpul scolii, am vizitat un vapor strain, ca personajul din “iesirea la mare” de radu tudoran.
din cind in cind, destul de rar, intilneam prin centru grupuri mici si ordonate de marinari imbracati in uniforme curate care cascau gura la cladirile comuniste. cum se distrau ei pe uscatul dobrogean habar n-am.
stiu de la tata ca existau vreo doua-trei baruri de noapte.
zvonurile copilariei ne alimentau fantasmele despre curvele de la poarta 1. nici nu stiam prea bine unde e poarta 1.
in schimb, poarta 6 e un cartier urit, izolat, alcatuit numai din blocuri de 4 etaje, unde s-au mutat ai mei mai tirziu. si eu si ei l-am detestat.

DSCN3050

scriu despre constanta pentru ca hamburgul are tot ce n-a avut vreodata.
viata.
si pentru ca tocmai am aflat ca bricul mircea a fost construit in hamburg.

life-style la 38.5 ani

intrebari pentru un documentar despre teatrul independent

Numele si ocupatia (adica ce vreti sa apara pe burtiera cand va prezint in documentar) Jean-Lorin Sterian
curator lorgean theatre/performer/scriitor (fost jurnalist)

Chiria / luna 201 euro, rata la casa
Intretinerea / luna aprox 70 lei (am centrala pe gaz – iarna cam 250 lei)
Lumina / luna 50 lei
Internetul / luna 31 lei
Telefonul / luna 70-100
Tigarile / luna nu fumez
Cafeaua / zi doua cafele pe zi, habar ce inseamna asta in bani. Socializarile le fac ziua la cafea, deci cam 10 lei cind ma vad cu cineva
Mancarea / zi – in medie 15 lei
Bautura / zi – in medie nu beau decit la petreceri, adica din ce in ce mai rar
De unde si de cate ori pe luna iti faci aprovizionarea angst cismigiu, se intimpla sa fie cel mai scump supermarket din zona, dar e linga casa. incerc sa merg cit mai des in piata matache
De cate ori mananci in oras – mai niciodata
Cea mai scumpa masa in oras / cea mai ieftina – nu trece de 20 de lei. Pot sa maninc gogosi/covrigi/merdenele si sa consider ca fiind o masa
Ce ti se pare o suma acceptabila pentru o masa in oras – 15-20 lei
Unde mergi de obicei sa bei sau sa mananci – locul preferat – n-am, am o slabiciune jenanta pentru aripioarele de la kfc
Locuiesti in casa visurilor sau mai ai pana acolo? Mda, locuiesc in propriul teatru,
Cu prietenii iesi in oras sau va strangeti la cineva acasa – pe acasa
Cand ti-ai cumparat ultima oara niste haine – doar cind ies in strainatate in rezidente
Cand ai facut ultima oara un cadou cuiva si cam cat a costat – sint foarte bun la reciclat si transformat cadouri. Dar cumpar si lucruri noi. 3 euro.
Cate piese de teatru vezi in medie pe luna – intre zero si cinci.
Platesti cand mergi la teatru – incerc sa nu, de multe ori biletul e prea scump pentru veniturile mele
Cate filme vezi in medie pe luna – aprox 20-25 + cam doua serii dintr-un serial
Mergi la cinema sau le vezi pe calculator – calculator, poate unul pe luna la cinema
De cate ori iesi din tara in medie pe an – s-a intimplat sa ies f mult in ultimii doi ani, numai cu rezidente si proiecte, niciodata ca turist
Cat de costa transportul in comun / masina personala – merg pe jos
Cat e un bilet la teatrul/teatrele la care joci – la lorgean nu se intra cu bilet, ci cu obiecte
Cat ai salariul – n-am salariu, traiesc/supravietuiesc din proiecte
Cat la suta castigi din meseria ta si cat din alte activitati – nu stiu care e meseria mea
Cat ai luat cel mai putin / cel mai mult pt un spectacol – de la o bere la 250 euro (o singura data, inca nu i-am primit)
Ai pensie? Asigurare? Sanatate? Platesc asigurari de sanatate ca freelancer, 40 lei pe luna parca
De cati bani ai avea nevoie sa te descurci ok pe luna? – cred ca 700 euro
Primesti bani de la parinti? Se mai intimpla, din pacate, dar f rar
Trimiti bani parintilor? Se intimpla cind eram angajat

DSCN2969

choreography is dead. long live dance

“choreography” is defined as a form of structured activity then it might be applied to anything from the flocking of birds to the orchestration of political protest, to forms of social communication. And if the elements of the choreographer’s craft involve space, rhythm, time and physical communication, these tools might be put to an open-ended range of creative uses.

mai multe aici

ce ne mai place sa anuntam moartea tuturor conceptelor, ideilor, curentelor, artelor, sentimentelor chiar

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑