Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

Month

April 2017

ambuteiaj

blurred week

de vinerea trecuta, de la ziua dimei, inceputa dupa-amiaza si care a durat mai bine de 12 ore, nu a fost seara in care sa nu se intimple o cina prelungita, insotita de sticle de vin, bere sau whisky. ca in cintecul lui dj bobo.
azi corpul meu a incercat sa joace tenis de masa, dar pur si simplu nu facea contact cu mingea.
ma miscam cu gratia unui urs.
urma sa vizitez gazda unde se va intimpla spectacolul-ul meu din lorgennale, dar am contramandat intilnirea.
am cam obosit de drumurile catre stuttgart, chiar daca mi-au adus o idee buna pentru un performance durational, ceva ce n-am mai incercat pina acum.
tot de vinerea trecuta, dupa calatoria initiatica prin padure, s-a creat o legatura in grupul nostru, ca un fel de adictie de a ne vedea in fiecare seara.
oricit as avea de lucru, e foarte greu sa ma tin deoparte cind stiu ca toate intilnirile astea sint irepetabile.

textures of tubingen

CECITATEA MATUSII MARTA – 1997

PERSONAJE: EL, EA, ORBUL

Scena reprezinta o plaja. In fund e situata marea. Se aud valuri spargandu-se de tarm. Cei doi stau spate in spate pe nisip.

EL- Ce nu pot intelege e de ce ai facut-o. E gras, e blond si nu are pic de umor. Si-a programat viata ca pe ora la dentist.

EA- Rade la glumele altora, totusi.

EL- Toate femeile pe care le-a avut pana acum au fost spalatorese sau chelnerite. Nu poate sa fie suportat de cineva care a citit mai mult de trei carti.

EA- Pai, nici n-am prea vorbit.

EL- Nu-mi pot inchipui cum ai ajuns in patul lui. A venit peste tine, te-a coplesit cu forta lui si n-ai mai putut sa te impotrivesti.

EA- Nici gand. M-am dus chiar eu la el acasa.

EL- Ai ajuns din greseala, probabil.

EA- Nu.

EL- Ti-a oferit bani. Bani pe care eu nu i-am avut niciciodata. Nu m-ai iertat pentru matusa Martha. N-am avut nici o vina ca in testamentul ei scria ca toti cei care din familie poarta ochelari nu primesc decat o suma minuscula. Iar daca…

EA (intrerupandu-l) – N-as fi putut sa primesc nici un ban.

EL- Ai vreun motiv pentru ce ai facut ?

EA- Nu.

EL (trist) – Eu nu te-am inselat niciodata.

EA- Ba da.

EL (surprins) – Nu-i adevarat. Cind ?

EA- De cate ori ai venit aici sa privesti marea. Atunci erai departe de mine, rece si indiferent. Imi dadeai drumul la mana si te jucai cu nisipul. In momentele alea nu mai eram prietena ta. O data ai facut un castel.

EL- N-am auzit niciodata ceva mai imbecil. Si marea mi-e martora.

EA- Vezi ?

EL- N-ai sa ma mai vezi nicciodata.

EA- Nici acum nu te  vad, doar stam spate in spate. (pe alt ton) Nu cred. Ma iubesti prea mult.

EL- Asta nu are nici o importanta.

( apare Orbul, inaintand ezitant)

EL- Domnule, doriti o bacanta ?

ORBUL- Nu, multumesc. As dori un pahar cu apa.

EL- Imediat. ( se ridica si iese)

(Orbul ramane in fata fetei stingher. Stinjeneala creste cu trecerea timpului. Momentul trebuie prelungit cat mai mult pana la replica finala a Orbului.)

ORBUL (cu glas stins) – Orbilor, matusa Martha n-a lasat chiar nimic…

 

– CORTINA –

 

Program toamna 2014

pentru ca s-a confirmat ca o sa prezint We Need To Talk About lorgean la inceputul lui iunie in Amsterdam, mi se pare frumos sa anunt calendarul de spectacole de acum 3 ani, cind s-a nascut acest “spectacol”.

26 august – We Need To Talk About lorgean (premiera)
5/12 septembrie – concert grupul sanitary – anulat
17/18 septembrie – Robert balan
6 septembrie – spectacol lectura – Pe Culmile Disperarii – lorgean
20-21 septembrie – premiera Pe Culmile Disperarii
25 si 28 septembrie – Striptease – Amsterdam
9 octombrie – Dog Day Afternoon (Magic Mystery Domestic Tour)
1 noiembrie – We need to… CNDB

macar la spectacolele din trecut nu mai sint niciodata locuri

IMG_3850

tubingen old facts

azi am facut urmatoarele lucruri pe care nu le-am mai facut:
– la ora 7 dimineata am rulat prima mea tigara la roller. am fumat-o 12 ore mai tirziu
– la 9.30 dim am mincat primul meu covrig local in tubingen
– in jur de ora 13.00 m-am pierdut de grup, de asemenea in tubingen
– la ora 15.00 am citit pentru prima oara poezii in limba engleza.
in tubingen

at the café

his face holds no expression
we don’t know where he slept last night
in a hotel, in his home or in a random bed
we don’t know any of his favorite things
nor what troubles his sleep
we don’t know if he opens his eyes under water
we don’t know what scenes play out in his mind right now
is he casting blame or are the shores of his mind caressed by the waves
his face holds no expression
if he weren’t sipping his coffee from time to time
he would look like a statue
we don’t know how many pages are in his CV
nor what he wanted to be as a child
we don’t know if he’s gay or straight and isn’t nice to wonder
we don’t know if there are others who bear his name
we don’t know the last time he looked into someone’s eyes
we don’t know the results of the tests from the envelope on the table
and he doesn’t want to know either

the phlegm

before I leave the house
my dad used to spit in the palm of his hand
and he did my hair
that’s how I learned it takes phlegm
to look good among people

cind zic azi inseamna de fapt acum doua zile. in seara respectiva am adormit lemn, asa ca n-am mai fost in stare sa termin postarea.

acest oras nu prea frumos

desi, din cite stiu, radu tudoran n-a mai iesit din tara dupa 1945, in 1975 publica “acea fata frumoasa” un roman in care personajul lui se plimba cu automobilul prin toata europa. mai toate personajele lui pricipale sint calatori, insa acesta e doar calator, cel putin pe parcursul romanului de care m-am re-apucat la solitude. citisem citeva pagini in bucuresti unde am realizat ca nu e momentul pentru lecturi vetuste.  oricum, in bucuresti n-am citit mai nimic cu exceptia unei carti de poezie imprumutate. ultimele doua luni s-au scurs intr-un mis-mas alcatuit dintr-un serial SF, intilniri amoroase fara tandrete si jocul heroes, la care ma intorc de fiecare data cind nici mintea nici inima nu-si gasesc ocupatie.

cind am redeschis “acea fata frumoasa”, personajul tocmai ajunge in stuttgart, pe rosenstrasse, unde am ajuns si eu alaltaieri. el sta la un hotel, pe nume Rose, eu am vizitat o casa care se afla citeva strazi mai incolo. imi plac coincidentele tocmai

IMG_3882

pentru ca nu cred in semnificatiile pe care le dau altii. m-a surprins doar descrierea unui aspect al orasului, valabil si acum.

“Pe multe strazi, in apropierea garii, artere importante ale orasului, se fac sapaturi pentru metrou, escavatii enorme.”

din pacate, stuttgartul e un imens santier si acum, in 2017, mai ales in apropierea garii. in dimineata asta, l-am vazut pentru prima oara cum arata in zori, dupa o petrecere intr-un bar unde au pus muzica niste prieteni palestieni. la 5 dimineata ne-am delectat cu cartofi prajiti intr-un kebap place, am ajuns apoi intr-o galerie de arta unde se cinta timp de 24 de ore, apoi ne-am intors acasa cu primul autobuz.

n-o sa fiu niciodata fan stuttgart, dar incepe sa devina un loc din biografia mea.

viața ca o cină perpetuă

de cum am ajuns in solitude, am intrat intr-un virtej: prinzuri si cine, tenis de masa, intilniri, petreceri, coffee on the stairs. rasha si chandrahas au revenit pentru scurt timp si n-am putut sta deoparte de socializare desi mintea mi-e (pre)ocupata de teoretizarile homemade culture. am venit chitit sa scriu cit mai multe pagini decente pentru teza de doctorat si sa tot citesc cartile pe care perioade de torpoare. ceea ce am reusit intr-o singura zi, in rest fiind prins de pregatile pentru lorgennale. anul trecut a fost o perioada de “incintare” fata ceea ce mi se intimpla, incintare manifestate prin creativitate, de data asta as vrea sa structurez si sa duc la capat proiectele incepute.
de ieri am inceput sa vizitez apartamente din stuttgart.
dar asta merita o postare separata.
*
si acelasi feeling, ca de fiecare data cind ajung aici:
mi-ar placea sa imbatrinesc in germania.

Blog at WordPress.com.

Up ↑