Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

Month

April 2014

in plina organizare pentru HomeFest, am fost la BIFF sa vad proiectia filmului 10.000 Day On Earth sold out. din fericire, ma ingrijisem din timp sa ma acreditez, desi stiam ca pot ajunge la o singura proiectie. am stat in primul rind de la balcon. nu ma asteptam sa vad filmul asta in Romania, mai ales ca abia fusese prezentat la Sundance. imi doream foarte mult sa-l vad pe ecran mare, o prietena imi spusese ca il vazuse recent la Berlinale si ca merita sa fie urmarit in conditii bune. cind am aflat ca va fi proiectat in festival a fost cam ca atunci cind incepusem sa ascult IAMX (acum nu mai ascult) si am vazut un afis pe un stilp in care era anuntat un concert cu ei chiar in ziua respectiva;

in sala si pe hol erau multi cunoscuti. m-am straduit sa interactionez cit mai putin: venisem sa vad filmul despre Nick Cave;

am interactionat cu muzica lui prin casete audio, casete video, dvd-uri, cd-uri, mp3-uri, poate chiar si viniluri. odata am visat ca venise la mine acasa si ca ma simteam jenat ca urma sa vada un poster urias cu el intr-o rama de lemn (pe care o folosesc acum, ce-i drept, ca tablie pentru masuta de living-room);

P1000739.

m-am dus de unul singur pina in dresda (din berlin) ca sa-l vad live;

recunosc ca prima piesa pe care am asculta-o a fost Where the Wild Roses Grow. de fapt, o urmaream in heavy rotation pe MTV, ceea ce inseamna ca si comercializarea unui artist are partea ei buna. Era 1996. mi-am luat albumul Murder Ballads, probabil pe o caseta vivo, apoi mi-am tras Let Love In. il aveam pe jumatate de caseta (lipseau doua piese), iar pe cealalta era primul album Garbage. apoi mi-am tot tras albume, b-side-uri, concerte, albume solo ale membrilor trupei, trecuti si prezenti;

i-am citit una dintre carti. am balit in librarii la volumul cu versurile pieselor. o sa mi-o cumpar cindva, nu ma grabesc, imi place sa mai tinjesc la lucruri;
m-am uitat la filmele in care a jucat, cit si la cele la care a scris scenariul;

cind am fost in Oslo, cel mai scump oras din Europa, singurul lucru pe care mi l-am cumparat, in afara de mincare, a fost o revista Uncut dedicate lui Cave si doi trilobiti dintr-un magazinas cu roci;

am avut tricouri cu Pink Floyd, the Doors, the Cure (inca mai am) si Metallica, nu si cu Nick Cave;

am savurat cu adevarat fiecare minut al filmului cu/ despre el, care a fost departe de un banal rockumentar, ba chiar am lacrimat nitel la High Bosson Blues;

nu stiu daca as vrea sa-l cunosc. cred ca prefer sa ma delectez cu opera, nu cu omul;

e greu sa definesti exact de ce iti place cineva/ceva. ma voi stradui un pic, so:
evident, imi place muzica. imi plac versurile, imi plac schimbarile de stil, imi place ca nu s-a limitat sa fie un rock star. imi place teatralitatea (de la distanta, in viata reala o resping). imi place teatralitatea jucata. imi place vocea goon. imi place cinismul, ironia, umorul, in aceasta ordine;

imi plac costumele in dungulita, camasa alba, tricoul roz din Stagger Lee;

ma bucur ca a supravietuit. ma bucura mult faptul ca nu a facut nimic penibil;

imi place cum se misca pe scena. cred pe solo-ul de organ de la Red Right Hand am dansat prima oara altfel decit pe un ring de dans. in piesa Striptease dansez pe Stagger Lee cum nu credeam ca o sa ajung sa o fac vreodata. banuiesc ca si datorita lui Cave;

are trei sau chiar patru albume care inca ma rascolesc;

piese favorite: Straight to You si Abbatoir Blues. se tin aproape: Everything Must Converge, Moonland si Lay Me Low. cover-ul dupa I’m Your Man (Leonard Cohen) l-am ascultat pe repeat o vara intreaga;

dintre toti artistii, din orice domeniu, e numele care ma pozitioneaza cel mai aproape de termenul de fan.
nu cred ca am vreo influenta constienta in ceea ce fac, dar as face un scrie o aplicatie pentru un proiect care sa numeasca Nick Cave.

nu cred ca ar fi neaparat despre el. cum nici postarea asta nu e despre cistigarea unei sticle de whiskey.

Lasa un comentariu in care ne spui ce inseamna pentru tine sa fii 1 din 100 si poti castiga o sticla de whiskey irlandez autentic Tullamore D.E.W.

homefest

10009299_10152115171593261_4951907855449424124_n
mailuri, mesaje, taxiuri, deconturi, zeci de telefoane pe zi cu artisti, gazde, prieteni-spectatori, contracte, fotografii, carti la intrare, spectacol, intilniri, mesaje, spectacole, workshop, spectacolul meu, lamuriri, multumiri, magneti, vizionari, discutii.
mai sint doua zile.
si merge bine.

DSCN0021

mi-am petrecut aproape toata ziua de luni corectind ultima parte din Calea Izbanzii, incercind sa stau cit mai departe de munca la festival. la sfirsitul serii am realizat ca terminasem de scris un roman (99%) ceea ce a fost atit de neasteptat incit n-am stiu ce sa fac cu asta. am fumat o tigara, am baut un pahar de vin, am ascultat muzica, m-am uitat la ultimele doua episoade din Treme.

matei iliescu

in fine, am reusit sa termin matei iliescu, de razvan petrescu. mi-a luat aproape trei luni.
intre timp am mai citit alte patru-cinci carti.
de aceasta carte imi vorbise cindva cu mult entuziasm tudor giurgiu.
am intrat cu placere in ea. dupa aproape 200 de pagini m-am blocat.
parca ma aflam pe o autostrada de tara, cu pajisti pline floricele pe stinga si pe dreapta.
era foarte frumos, dar eu nu sint vacanta. gindul ca mai aveam de parcurs inca 350 de pagini in acelasi stil incarcat si pretios m-a facut sa iau o pauza.
matei iliescu e un roman flaubertian, in care timpurile sint amestecate ca in conversatie la catedrala.
“de altfel, vorbind despre cartea cherie de goncourt, adesea m-am oprit sa recitesc cite o fraza ale carei forme bogate, neobisnuite, si a carei transparenta delicat si exact pictata erau atit de evidente incit imi dadea senzatia ca tin in mina un portelan chinezesc”
acest citat e semnificativ pentru ce si-a propus radu petrescu.

personajele vorbesc la fel indiferent de virsta, sexul si preocuparile lor.
90% dintre conversatii sint intre doi iubiti extaziati de trairile lor.
am decis ca e genul de carte la care te intorci din cind in cind si astfel m-am impacat cu mlastinile ei delicate.

din cind in cind am dat peste o nestemata ca: “nu trebuie sa stii despre mine mai mult decit stiu eu insumi.”

e singura carte in care am intilnit cuvintul “veilleuza”.

carti & filme – martie 2014

carti

1. chatterton – peter ackroyd
2. funky business – jonas ridderstrale & kjell Nordstrom
3. tanase scatiu – duiliu zamfirescu
4. performance. Introducere si teorie – richard schechner
5. traieste-ti clipa – saul below

filme

1. agon (robert budina, 2012)
2. tuvalu (veit helmer, 1999)
3. moonrise kingdome (wes anderson)
4. atanarjuat (zacharias kunuk, 2001)
5. ghost world (terry zwighoff, 2001)
6. 35 shots of rum (claire denis, 2008)
7. l’Amour l’apres-midi (eric rohmer, 1972)
8. topsy-turvy (mike leigh, 1999)
9. man bites dog (remy belvaux,1992) r
10. sanatorium – pod klepsydra (wojciech j. has, 1973)
11. leolo (jean-claude lauzon, 1992)
12. in the fog (serghei losznita, 2012)
13. the man who fell to earth (nicholas roeg, 1976)
14. birdcage inn (kim ki-duk, 1998)
15. le marie de la coiffeuse (patrice leconte, 1990)
16. neighbouring sounds (kleber mendonça filho, 2012)
17. the congress (ari folman, 2013)
18. the perks of being a wallflower (stephen chbosky, 2012)
19. 20.000 days on earth (iain forsyth, jane pollard, 2013)