carti & filme – decembrie 2014

carti

1. purificare – sofi oksanen
2. asteptindu-l pe godot, eleutheria, sfarsitul jocului – saamuel beckett
3. cautarea intermitenta – eugene ionesco
4. teatrul absurdului – martin esslin
5. scott fitzgerald – andre le vot
6. daca citesti asta inseamna ca am murit – andrew nicoll
7. portretul scriitorului in secol – eugene ionesco – marie-france ionesco

filme

1. movie 43 (12 regizori, 2013)
2. poarta alba (nicolae margineanu, 2014)
3. the birthday party (william, friedkin, 1968, dupa harold pinter)
4. galaxy quest (dean parisot, 1999)
5. AVPR (aliens vs predator the reqviem (the brothers strause, 2007)
6. ridicule (patrice leconte, 2006)
7. waiting for godot (r) beckett
8. jacky au royame des filles (riad satouf, 2013)
9. les grandes ondes a l’ouest (lionel baier, 2013)
10. the artist and the model (fernando trueba, 2012)
11. machine gun preacher (mark forster, 2011)
12. le havre (kaurismaki, 2011)
13. a pigeon sat on a branch reflecting on existence (roy andersson, 2014)
14. the runaways (floria sigismondi, 2010)
15. unstrung heroes (diane keaton, 2014)
16. last tape of krapp (beckett)
17. mobius (eric rochant, 2013)
18. grand theft parsons (david caffrey, 2003)
19. the rainbow thief (jodorovski, 1990)
20. hotel grand budapest (wes andersson 2014)
21. alexanderplatz 14 episoade (fassbinder, 1980)
22. rosenkrantz and guldestern are dead (tom stoppard, 1990)
23. la prima notte di quiete (valerio zurlini, 1972)
24. guardians of the galaxy (james gunn, 2013)
25. wolf of the wall street (scorsese, 2013)
26. a hard day (seong-hoon kim, 2014)
27. belle de jour (bunuel, 1967)
28. histoires extraordinaires (fellinie, louis malle, roger vadim)
29. small change (howard franklin, bill murray, 1990)

n-ai nimic pe sub hlamida

cind citesc carti de non-fictiune am nevoie de compensatii beletristice, ceva care sa nu ma solicite prea mult, ca un pansament gastric pe linga un antiinflamator (sint dopat cu tador zilele astea). ultima carte de acest gen a fost “daca citesti cartea asta inseamna ca am murit” care, in ciuda titlului morbid, e o poveste relativ amuzanta. are cam aceeasi tema cu un film care mi-a placut, the man that would be king, cu michael caine si sean connery. daca in filmul lui john houston cei doi aventurieri ajung in kafiristam (undeva linga india/pakistan) unde sean connery devine rege, pe urmele lui alexandru cel mare, in cartea lui andrew nicoll un acrobat german se da drept regele (pentru citeva ore) albaniei, in locul adevaratului monarh, aflat inca pe drum.

ce e interesant e faptul ca a existat un rege “modern” al albaniei. ca si otto, acrobatul, era neamt. wilhem von wied a fost nepotul reginei elisabeta a romaniei. ei ii datoreaza, in mare parte, si intronarea sa de catre marile puteri. n-a avut timp sa afle cum e iarna in albania. a domnit citeva luni, din 7 martie 1914 pina in 3 septembrie 1914. a murit in predeal! si a fost inmormintat la doi pasi de blocul meu, la biserica luterana. a avut un fiu si o fiica. ea, marie eleonore, a murit in inchisorile comuniste in 1956, el, printul carol victor, mostenitorul tronului albaniei, a trait in londra si a murit de batrinete in 1973.

mi-am mutat casetele audio din doua cutii jerpelite si prafuite intr-o singura cutie mai mare de carton, prilej de nostalgii feroce. pe vremea lor, a casetelor, una din marile mele placeri era sa fac selectii. una dintre seriile de acest fel, dedicate muzii rock ,se intitula heavy cool. citind playlist-ul volumului III, am realizat ca ascultam chiar in acel moment o piesa care se afla pe caseta, evidence – faith no more. ceea ce mi-a adus aminte ce scriam in jurnal pe la 18-19 ani: ca, daca si peste 20 de ani o sa dau din cap pe metallica o sa fiu mindru de mine. probabil ca voiam sa spun ca imi doream ca o parte pe care o consideram importanta a fiintei mele sa nu se piarda. mi se intimpla sa mai ascult metallica, dar foarte rar. in schimb, comparind tonul jurnalelor din 1993-1994 cu cel de acum, se pare ca din punct de vedere emotional ma plimb pe aceleasi carari.
*
mi s-a parut deprimant sa termin anul citind papini – un om sfirsit. ieri mi-am cumparat invizibil, de paul auster. e un titlu mult mai potrivit.

the only way to get to know yourself is through the others – 1 –

inainte de iesi din casa sa te uiti bine bine in oglinda ca sa-ti intiparesti chipul tau in minte. cind te vei intili cu ceilalti, voit sau intimplator, sa te concentrezi ca sa proiectezi imaginea pe care tocmai ti-ai memorat-o si nu pe cea pe care crezi ca o ai si care tine de istoricul intilnirilor cu acea persoana.

joe is gone

in 1995 am venit la bucuresti la un concert joe cocker, rod stewart si eros ramazotti. cistigasem un concurs al revistei vox pop rock. a fost unul dintre primele concerte mari la care am ajuns, dupa michael jackson si rock ’93. concertul s-a terminat seara tirziu, dar nu mai stiu cum am ajuns inapoi in constanta. dintre cei trei, singurul care m-a impresionat a fost joe cocker. a fost si un moment emotionant, cind publicul a inceput sa arunce in aer cu paharele de hirtie, intr-o explozie de bucurie. in mod vadit si el era emotionat de ce se intimpla in fata lui. peste citiva ani, mi-a placut mult n’oubliez jamais. pe urma am aflat ca nu compunea niciodata, ca toate cintecele lui erau scrise de altii si asta mi-a placut mai putin. n-am mai ascultat de mult pina in seara asta cind am citit ca a murit. ii datorez o seara misto din bucurestiul anului 1995, un oras inca necunoscut si atragator.

cum sa citesti?

“Sînt un cititor haotic. Dacă Lenin a spus, „Învățați, învățați și iar învățați”, eu sînt pentru „Citiți, citiți, numai citiți”. În ultimele trei luni am început șase-șapte cărți, unele pentru școală (m-am înscris la alt master și cînd zic că „merg la școală” sau „am cursuri” lumea mă întreabă adesea: „predai?”), altele pentru propria-mi veșnică plăcere. Acum le închid, mai am două. Mi-e foarte greu să abandonez o carte începută, simt trădarea plutind printre foi. Știu că greșesc, anumite cărți nu sînt pur și simplu scrise pentru mine/ tine.”

mai multe in ancheta bookaholic.ro – Cum (să) citim? – Sfaturi de lectură de la doisprezece scriitori români aici

25 de ani, 25 de minute, 25 de contribuţii (de daria ghiu)

De-a lungul celor două zile, 13 şi 14 decembrie, petrecute în spaţiul tranzit.ro din Bucureşti, într-un exerciţiu uneori ludic, alteori nostalgic, duios, lucid şi tăios (dar niciodată excelînd în vreuna dintre aceste direcţii) de reapropriere a celor 25 de ani de la momentul-zero, Revoluţia română şi căderea comunismului, una dintre impresiile cele mai puternice a fost aceea că fiecare dintre cei 25 de invitaţi, cu propriile lui amintiri, cu propria lui vîrstă şi experienţă de viaţă, cu propriile lui trăiri şi interpretări subiective ale istoriei, îşi construieşte în faţa noastră un atlas al memoriei, guvernat de diferite cuvinte-cheie, de amintiri mai puternice sau mai slabe, de momente fondatoare personale care se intersectează cu momentele oficiale ale istoriei politice şi sociale; un atlas blurat uneori, intens colorat pe alocuri, umbrit în unele colţuri ale istoriei sau calcinat de lumina puternică a soarelui în altele. Evenimentul imaginat de curatoarea şi criticul de artă Raluca Voinea (tranzit.ro/ Bucureşti) şi organizat de aceasta împreună cu artistul Eduard Constantin şi cu Livia Pancu (curatorul spaţiului tranzit.ro/ Iaşi) a pornit de la ideea construirii unei imagini posibile pentru ultimii 25 de ani ai României, cu ajutorul unor artişti, scriitori, filozofi, sociologi, muzicieni, jurnalişti, istorici. Curatorii acestui eveniment au invitat aşadar 25 de oameni care aveau fiecare la dispoziţie 25 de minute pentru a-şi spune propria versiune asupra istoriei, propriul traseu personal, pentru a da propriile explicaţii pentru trecutul recent.
continuarea aici

have a nice day, Mr. Ostermayer!

Dear Jean-Lorin Sterian,

in the attachment please find a letter by the Austrian Federal Minister for the Arts and Culture, Constitution and Media, Mr. Josef Ostermayer.
As you can see, the jury selected you out of almost 700 applicants to take part in the residence-program offered by the Austrian Federal Chancellery in cooperation with KulturKontakt Austria in 2015. Congratulations!

happy, happy today. uitasem de aplicatia asta. in viena am petrecut printre cele mai frumoase si intense emotional momente din viata. de data asta plec in cercetare pe homemade culture. asa cred, trebuie sa recitesc aplicatia, au trecut mai mult de 6 luni de cind am scris-o.

vienna, here I come

enjoy the violence

la 25X25X25, unde am asistat la niste prezentari excelente si diverse, desi imi pregatisem citeva pagini (3,4) cu ani si momente din viata mea la corelate la situatii si evenimente din istoria romaniei, m-am trezit vorbind in special de constanta anilor ’90.
am vorbit liber, sarind peste evenimente pe care le consideram importante.
daca le-am sarit, inseamna ca pe moment n-au mai fost atit de importante.
am uitat sa prezint o buna parte dintre obiecte, printre care si primul meu iPod, cit si primele mobile aparute in romania.

daca e sa-mi aduc aminte de ceva din tot flow-ul, a fost tema violentei: in casa, pe strada, la scoala, in cartier, in rockoteca si discoteci, la televizor.
nu-i de mirare ca pe vremea aia ascultam muzica rock.
nu pot sa zic ca ma fost subiectul prea multor batai, dar am asistat la destule situatii violente sau care era preludiul ei.
pumnul se inchidea foarte usor in anii aia.
si nu spunea o poveste, curma una.