Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

am zis cite ceva la un radio artistic

Radio___Atelierbesuch has the pleasure to present today a very special guest:

Jean-Lorin Sterian

http://www.oanavainer.de/Atelierbesuch01.html
https://soundcloud.com/user-396700389/radio_atelierbesuch_jean-lorin-sterian_interview
https://soundcloud.com/user-396700389/radio_atelierbesuch_jean_lorin-sterian_audiostuck-gem-de-coacaze-2

Please, be welcome to join and hear the new contribution.

With kind regards

Radio___Atelierbesuch

barcelona pe rapid

la intrarea la metrou, doua tipe mi-au dat biletele lor valabile 24 de ore pentru orice mijloc de transport. asa am ajuns sa calatoresc cu tramvaiul metroul si autobuzul. si, desigur, pe jos. seara, dupa ce preumblarile s-au incheiat, inainte ca basicile sa-si faca aparitia in talpa m-am intilnit cu carmel, prietena palestianca a altei prietene palestinience si am incheiat ziua bind bere si sangria linga arcul de triumf.

ca multe alte locuri in care se pot gasi produse traditionale, personalul barului unde am stat era alcatuit din chinezi si detinut de chinezi.

ca in venetia.

apoi m-am urcat in trenul regional si am plecat spre oraselul terrassa.  aici locuiesc pentru trei zile, pentru ca nu mai gasisem nimic convenabil pentru perioada asta in barcelona.

desi e un oras incintator, azi n-am niciun chef sa ma intorc acolo. nu sint inca pregatit pentru metropole si turisti.

ma asteapta lisabona.

carti & filme – iulie 2017

carti

1.performance, a critical introduction – marvin carlson

2. song of solomon – tony morrison

filme

  1. the guardians of galaxy 2 (james gunn, 2017)
  2. lion (garth davis, 2016)
  3. wonder woman )patty jenkins, 2017)
  4. alien the covenant (ridley scott, 2017)
  5. trainspotting 2 (danny boyle, 2017)
  6. mammuth (benoit delepine, gustave kervern, 2016)
  7. taboo – season 1
  8. forushande (ashgar farhadi, 2016)
  9. aaltra (benoit delepine, gustave kervern, 2004) r
  10. the big lebowsky (coen brothers, 1998) r
  11. taxidermia (gyorfy palfy, 2006) r

autobuzul 92

 

 

ma aflu intr-un apartament urias aflat deasupra teatrului rampa din stuttgart. ceilalti dorm. ceilalti sint hasan, dima si shams, palestieni. dima mi-a fost cea mai apropiata persoana din ultimele trei luni si desi relatia noastra a fost cu suisuri si coborisuri sint bucuros de fiecare data sa o am in preajma. in special la petreceri. pe hasan l-am cunoscut anul trecut la o petrecere in solitude a si a devenit treptat un prieten drag. pe shams am intilnit-o aseara, inca nu stiu prea multe despre ea, doar ca se afla aici intr-un proiect dramatic pentru artisti din tarile musulmane. dupa cele 10 ore petrecute in autobuz si o noapte semi-nedormita in seara trecuta n-am fost capabil de prea multa socializare.

performance-ul din 92 a functionat. la ora 7.04 seara, cind m-am urcat in autobuz eram fericit ca plec si ca (probabil, posibil) nu o sa ma mai intorc vreodata. ca si anul trecut linga mine se afla s. care a venit pentru ultima imbratisare. doar ca, spre deosebire de anul trecut, cind am plins la plecare, de data asta eram bucuros sa ma desprind din imbratisare.

in total, am luat 92-ul de 10 ori.  suna banal, dar fiecare calatorie a fost diferita. in primele 3-4 am citit, pe urma am facut fotografii si am filmat. un drum l-am facut tinind ochii inchisi, alte doua discutind cu alti rezidenti, in altele m-am uitat pur si simplu pe geam. calatoriile cu autobuzul sint de obicei “nesimtitoare”, stai cufundat in ginduri, asteptind ca timpul sa treaca si sa ajung dintr-un non loc intr-un “loc”. am fotografiat detalii, statii, m-am uitat cu atentie la oameni pe care nu o sa-i mai vad vreodata. mai ales in prima parte am savurat fiecare moment petrecut acolo desi, in saptaminile trecute, ma plictiseam si cind mergeam o singura data pentru cumparaturi. in ultima parte, cind m-a ajuns oboseala, m-am concentrat mai mult pe senzatiile corpului, lasindu-l sa absoarba atmosfera din jur. mi s-au intiparit in minte figurile a cel putin patru soferi carora le-am aratat abonamentul de citeva ori. am calatorit cu autobuzul aproape gol sau plin de copii. m-am asezat de fiecare data pe locuri diferite. am baut energizant, cafea, dr pepper. intre doua autobuze am mincat un sandwich cu peste la la nordsee, am folosit toaleta din gerber mall, cit si pentru prima, toaleta publica a castelului. n-am avut internet. am purtat o discutie neplacuta cu s. ceea ce m-a facut sa pierd un autobuz. n-am fumat nicio tigara, n-am vorbit cu nimeni necunoscut. nimeni nu m-a intrebat de ce faceam fotografii in autobuz.

de azi am devenit nomad. pentru o luna si jumatate voi calatori din casa in casa, din oras in oras, din tara in tara pina pe 10 septembrie cind ma voi intoarce in tara.

 

betwist & between

m-am trezit la 4.20 si n-am mai putut sa dorm. la ora 7.28 ma voi urca in autobuzul 92 care leaga de solitude de stuttgart. de acolo ma voi intoarce catre solitude in acelasi autobuz si tot asa pina la 7 seara, pina cind voi epuiza toate plecarile si venirile din mine. pe post de mic dejun am mincat o conserva cu smochine.

Betwist and Between

durational performance

I’m always in-between. In-between two actions, in-between projects, in-between relationships, in-between meetings, in-between jobs. I climb stairs, I jump from rooftop to rooftop, I cross tunnels, I put people togheter, I swing from ropes, I jump for bonus little stars like a character from the videogame  SuperMario. Wherever I am, I’am already preparing the next departure.

 

92 bus connects the Solitude bubble with the real world. I will spend the last day of my residency travelling back and forth between Schloss Solitude and Stuttgart reading the book Non-Places by Marc Auge taking different seats on the 92 bus. Like shopping malls or airports, buses are also non places, shifting limbos where we are spending too many ours of our lives, travelling joyfully or running away. Like the sea, which doesn’t remember the bodies of its swimers, nobody is remembering the bus commuters.

You can find me on Friday, 28th July, 7.28 – 19.02, in the bus 92 travelling back and forth between Rotebühlplatz and Solitude.

ultima lectura la solitude

pentru prima oara in luni bune, aseara si azi am citit citeva ore. song of solomon, de toni morrison e si prima lectura in care m-am cufundat cu placere in ultima vreme. pe de alta parte, cum nu vreau sa o car cu mine in urmatoarele destinatii, vreau sa o trimit impreuna cu celelalte lucruri in Romania.

m-am hotarit ca in urmatoarea luna si doua saptamini sa port cu mine doar ce pot sa duc intr-un rucsac. azi am curatat studioul, mi-am sortat lucrurile, m-am plimbat prin jurul acestui spatiu ireal. mai am citeva zile in care, cind scriu “aici” inseamna solitude. totusi imi pare bine ca plec, ma asteapta alte destinatii, alti prieteni, alte momente pe care n-o sa le povestesc niciodata aici.

1 din 932

În ultimele luni, Ashoka a realizat Harta Inovatorilor Sociali din România şi a Susţinătorilor lor cu sprijinul institului de cercetare specializat în analiza reţelelor FAS Research. Aceasta cuprinde numele a 932 de oameni care generează şi/sau susţin schimbarea în țara noastră.

Screenshot 2017-07-03 11.34.54

 

se pare ca sint si eu pe lista, scris cu un font mic si albastrui. se pare ca am ajuns la virsta ma bucura confirmarile externe.

miercuri zbor spre lisabona. nu voi sta in oras (simt anxietate cind vine vorba de capitale, fie ele si frumoase) ci intr-o ferma, inconjurat de preerie portugheza. dupa lorgennale si summerfest am nevoie de vacanta si de o schimbare de decor.

carti & filme – iunie 2017

carti

  1. intoarcerea huliganului – norman manea

filme

  1. the steel helmet (samuel fuller, 1951)
  2. saint amour (benoit delepine, gustave kervern, 2016)
  3. bildakarna (bergman, 2000)
  4. louie season 2
  5. extremely privat eros love song (kazuo hara, 1974)

diseara intr-un hambar

 

IagainstI

performative instalation

I’ll join with black despair against my soul, / And to myself become an enemy”

When I arrived at Schloss Solitude I was told that one of the fellows, Assaf Allasaf is the best ping-pong player. Although I’m a good player who could defeat everyone else at Solitude, everytime I played against Assaf I lost because I always bore in mind that I cannot be number one, not only in sport but in any other discipline or situation. He might have been the best player, but the fierce fights are lead against myself. And I don’t want to follow Kafka’s advice anymore: In the fight between you and the world, back the world.

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑