broasca cea cruda

dupa un mesaj pe fb de la alice am realizat ca zborul spre bucuresti era astazi dimineata si ca va trebui sa fac cumva sa ajung din belgrad in timisoara in aceeasi zi. m-am panicat, am inceput sa trimit mesaje si mailuri pentru a afla la ce ora si unde se desfasoara examenul. in acelasi timp, ma simteam usurat ca plec mai devreme. ca de obicei, comunicarea cu reprezentantii snspa-ului n-a fost foarte roditoare. cei de la krokodil au gasit un shuttle care pleca la 10 seara. mi-am strins catrafusele (trebuie sa caut originea acestui cuvint. oare are singular?) in viteza si am fugit la intilnirea cu ana de la station, un fel de centru al dansului cu oameni misto dar pe care nu i-am intilnit mai deloc din diverse motive. pe drum am realizat ca gresisem ora de intilnire si ca intirziasem 45 de minute. am petrecut 15 minute minunate impreuna, probabil cea mai calda intilnire din toata luna. sau poate ca eram eu prea uscat si mi s-a parut ca a fost asa.

am mincat intr-un restaurant chinezesc, am terminat romanul de neil gaiman si la 5 m-am intilnit cu ana si vladimir de la krokodil. dupa o ora m-am refugiat in zara unde mi-am facut praf o parte din banii ramasi. e pentru a doua oara cind intru intr-un zara store, prima oara a fost in vara, in stuttgart. mi-am cumparat ceva ridicol de scump, dar nu mi-a pasat.

inainte de a pleca am avut o ultima convorbire pe skype cu s., probabil chiar ultima, desi n-am stabilit asta. in timpul discutiei, care a fost fortat de prietenoasa, am  fumat tigara facuta de ea in ultima zi. as fi vrut sa recreez cadrul cinelor noastre, dar plecarea precipitata n-a mai facut “performance-ul” posibil.

img_2564

la 10.30 pm eram in shuttle, la 2.30 am eram in casa alicei din timisoara. am stat la povesti cu ea si cu aghi pina la 4 dimineata. o intreaga lume a copilariei s-a intrupat acolo. retras in camera am recitit propunerea de doctorat, m-am uitat la ultima parte a unui film stupid si cred ca am adormit cam 20 de minute. la plecare, aghi mi-a spus: string brate o parte din geta. am zis: “si eu”. mama s-ar fi bucurat sa ne vada.

in aeroport eram prea obosit sa ma enervez pe suma pe care a trebuit sa o platesc in plus pentru check in-ul pe care a fost imposibil sa-l fac online desi incercasem sa-l fa c de nenumarate ori. am luat-o ca pe un semn bun, din categoria “daca dis de dimineata maninci pe stomacul gol o broasca cruda, nu ti se mai poate intimpla nimic rau toata ziua”. in taxi mi s-a parut ca ascult numai piese misto la radio, dar poate ca mai atipeam si visam.

la snspa aceeasi lipsa de informatie. nicio indicatie pe usi, la secretariat. in cladirea noua, cu opt etaje, cu aspect de corporatie, nu era mai nimeni. la ultimul etaj am descoperit niste oameni asteptind in fata unei usi si am aflat ca se aflau acolo din aceleasi motive ca si mine. m-am retras la etajul 7, in intregime pustiu, si am executat un starshitting de exceptie care mi-a dat completa incredere in mine. totusi, ora si jumatate si mai tirziu, cind ramasesem ultimul candidat la admiterea la doctorat, am vomat discret intr-un ghiveci pe palier. de oboseala, poate si de emotie.

cu vintila in prezidiu, examinarea a fost o placere. am plecat entuziast spre casa, tragind dupa mine cele doua genti. am atipit o ora. si de atunci am tot facut chestii, asteptind sa se faca seara ca sa pot incheia o zi de 48 de ore inceputa in belgrad.

 

 

 

apus de belgrad

nu prea am inteles nimic din orasul asta si nici nu m-am straduit sa o fac. septembrie a fost perioada de tranzitie, o ajustare spre viata normala, una insa fara interactiuni.  desi obositoare, deplasarile in bucuresti si zagreb mi-au prins bine.

intr-o luna am avut o singura intilnire misto, legata de proiect, despre care nu stiu daca il voi finaliza vreodata.

si totusi, venind din ciudatul studio din incinta muzeului de arta contemporana in care voi locui in urmatoarele trei luni, mi-a fost drag apartamentul din blocul comunist de pe b-dul despota stefana.

mi-am gasit cafeneaua preferata, mi-am reinnoit garderoba, am stat pe skype cit n-am stat in viata mea, am mincat multe felii de pizza (sirbii par innebuniti dupa pizza, sint mai multe localuri ca in italia). am citit mult, ceea ce imi lipsise in timpul verii.

cu exceptia diminetii din novi beograd, n-am fost deloc curios sa explorez ce era in jurul meu. cu siguranta, nici orasul n-a avut nicio curiozitate despre existenta mea.

 

b,s & r

15 ore si trei trenuri schimbate ca sa ajung din belgrad la bucuresti.

15 ore pe drumuri ca sa nu fac nimic placut:

legalizari acte, fotocopieri acte, depunere de dosar pentru doctorat. mi s-a comunicat ca nu se pot depune decit personal. cind am ajuns acolo, mi s-a luat dosarul fara sa mi se ceara vreun act. puteam sa trimit pe oricine care sa se dea drept mine.

doua vizite la dentist. in cea de-a treia zi mi s-a spart lucrarea temporara.

o discutie cu s. pe fb care a inceput minunat si s-a terminat catastrofal.

cu toate astea, tot ce am facut trebuia facut si ar trebui sa duca spre un viitor mai bine conturat.

asa ca, desi nu mi-a placut nimic in bucuresti, m-am intors in belgrad linistit, ba chiar cu un oarecare dor de apartamentul in care stau, doar pe care nu l-am avut pentru sipotul fintinilor.

de data asta am zburat pina la timisoara unde am petrecut citeva ore minunate.

ce-i drept, de ceva vreme, asociez bucurestiul doar cu boli, despartiri & responsabilitati.

 

descoperirile zilei

in dimineata asta am descoperit ca nu-mi mai gasesc pasaportul.
inca nu l-am cautat furibund, ca nu ajuta.
din fericire, cind am venit in bucuresti ultima oara, mi-am luat si buletinul cu mine, asa ca ma pot intoarce saptamina viitoare ca sa aplic pentru doctorat.
ultima oara l-am vazut cind l-am luat cu mine sa schimb niste bani.

am mai descoperit azi un text al elei iliesi care a locuit la lorgean anul trecut.

si o bienala de apartament.

sint intr-o cafenea simpatica,  scobita in parterul unui bloc vechi cu trei etaje, unde iti aduc o sticla de apa la cafea, iar muzica e in surdina. citesc carte de eseuri despre opera lui nick cave si sint pe cale sa termin romanul lui chandrahas care m-a incintat in ultima saptamina.

ma’ntreb daca pot numi ziua de azi “o duminica linistita”.

img_2445

 

 

 

 

 

 

belgrad

pe despota stefana, un bulevard despre care mi s-a spus ca a fost unul dintre cele mai poluate strazi din belgrad, se insira frizerii, patiserii cu aspect comunist, croitorii, cofetarii, fast-food-uri. din loc in loc sint oameni in virsta care repara pantofi, vind legume si nimicuri. cu exceptia cafenelelor, magazinele arata ca dintr-o fotografie de la sfirsitul anilor ’90 din romania. centrul vechi nu e departe si pare mai decent si mai putin cool decit cel bucurestean. daca ar fi renovat, ar putea fi renovat spectaculos.

totul arata familiar, apartamentul in care locuiesc, blocul, strazile, autobuzele vechi (am mers cu unul care avea scaunele din placaj), hainele si fetzele oamenilor. sint suprins de fiecare data ca nu le inteleg limba, cu exceptia “da” si “haide”.
prajiturile si pleskovitsa sint delicioase. se simte si ceva cocalarie, dar pare mai putin evidenta ca pe tarimurile noastre. din nefericire, mega image e prezent si aici, desi sub alt nume.

dupa hidosenia de Stuttgart, orasul-mall, Belgradul e un balsam. unul batrinesc, o alifie facuta in casa. e un loc bun de retragere dupa explozia emotionala din Solitude. cred sint norocos ca am ajuns aici si nu direct acasa, in lumea reala. acum doi ani imi cautam un loc unde sa locuiesc pentru o perioada, departe de bucuresti, de proiecte si responsabilitati. ar fi trebuit sa vin aici. daca nu ar fi aplicatia la PhD la care inca mai completez si care ma obliga sa vin in Romania, chiar as fi complet fericit.
am sosit in Belgrad pe o cale incurcata:
1. autocar de noapte din stuttgart. am avut noroc si gasit un loc bun, linga cea de-a doua usa, asa ca mi-am putut intinde picioarele si am dormit relativ decent pina la 7 dimineata, cind intram deja in italia, printr-o zona spectaculoasa vizual. pe la 8 am oprit in verona, apoi am mers intins pina in 2.venetia, la tronchetto, und enu mia ajunsesem pina atunci. m-am vazut cu larisa in piazzale roma. de acolo am tiriit nitel bagajele pina am ajuns intr-o zona mai putin turistica, pe linga tre ponti, locul unde fusese turnat un film cu adriano celentano pe care il vazusem amindoi. am baut o cafea, am fumat o tigara (din nefericire, chiar am devenit fumator), am mincat doua tramezzini si ne-am povestit verile. la ora 12.10 eram in aeroportul marco polo, citeva ore mai tirziu eram intr-un aeroport din 3. istanbul si citeva ore mai tirziu ajungeam in 4.belgrad de unde m-a luat o masina. pe drum i-am vorbit milenei numai despre solitude, cerindu-mi scuze ca n-am de gind sa ma opresc.

cred ca s-a facut o saptamina de atunci.
dupa doua zile in care m-am indopat cu filme, am dormit si am citit, am iesit la o cafea cu vladimir si, cu exceptia skype-urilor cu Saadia, n-am mai vorbit cu nimeni. si ma simt bine asa.img_2401

solitude exuviation

se fac ceva ani de cind las piese de imbracaminte si incaltaminte in locurile de care am fost legat sentimental. dupa experientele verii ar fi trebuit sa-mi las intreaga garderoba la Solitude.

dupa ce am agatat vechii mei pantalonii scurti de care am fost destul de atasat de balustrada cladirii in care mi-am petrecut printre cele mai frumoase luni din viata m-am grabit spre scarile unde aveam sa beau ultima cafea cu martin, rasha si dima. in ultimele zile facusem multe lucruri pentru ultima oara si simteam nevoia sa marchez situatia asta. de fapt, nu ma puteam abtine. eram mahmur si tulburat dupa ultima noapte in care nu reusisem sa ma misc din coltul meu, in timp ce pentru ceilalti era doar o alta noapte de petrecere. martin ma surprinsese facindu-le poze. cineva din biroul aflat la parter m-a intrebat foarte politicos daca nu cumva sint ai mei. probabil ca ma vazuse atirnindu-i. am negat nonsalant, spunind ca doar i-am fotografiat. dupa masa de prinz, ultima si ea, am jucat o ultima partida de tenis. am cistigat desi cred ca adversarul meu juca mai bine, dar cred ca s-a produs complexul Assaf de care am suferit si eu. un alt domn din staff m-a intrebat, foarte politicos de asemenea, daca stiu ceva despre acei pantaloni. deja devenise amuzant, pentru ca, de obicei, obiectele lasate dispar in citeva minute. asta e si intentia, sa marcheze o disparitie. in noaptea respectiva, cind a ajuns inapoi la Schloss, Saadia mi-a spus ca erau inca acolo. la fel si a doua zi. si ca se vorbea despre ei.

IMG_2384

poate ca ar trebui sa ma opresc cu acest proiect, are deja destul material. si poate ca nu dispar atit de usor din memoria locurilor si oamenilor.

carti & filme – august 2016

carti

  1. fugara – alice munro
  1. der larm des fleisches – teodor duna
  1. poetica spatiului – gaston bachelard

 

filme

  1. persona (bergman, 1966) r
  2. seduto alla sua destra (zurlini, 1968)
  3. trei scintei divine (antonela vulpe, 2011)
  4. blowup (antonioni, 1966)
  5. operatiunea monstru (manole marcus, 1975)
  6. l’eclisse (antonioni, 1962)
  7. dangerous acts starring the unstable elements of belarus, doc (madeleine sackler, 2013)
  8. the disappearance of eleanor rigby (ned benson, 2013)