1. michele mari – pink floyd in rosu
2. space and place – yi-fu tuan
3. poiana iocan nr 6
4. matura sistemului – david wallace foster
filme
1. a viagem de yoanis (2015) doc
2. men and chickens (anders thomas jensen, 2015)
3. le redoutable (michel hazanavicius, 2017)
4. force majeure (ruben ostlund, 2014)
5. avengers: the infinity war
carti
1. todos somos jineteros- margit lehmann
2. nimfa nestatornica – guillermo cabrera infante
3. pavel dan – urcan batrinul
4. per petterson – it’s fine by me
filme
1. hhhh (cedric jimenez, 2017)
2. aus dem nichts (fatih akin, 2017)
3. 7 anos (roger gual, 2016)
4. the place (paolo genovese, 2017)
5. che (soderbergh, 2008) part 1
6. la casa del papel season 1
7. the tsar (pavel lungin, 2009)
8. the naked spur (anthony mann, 1953)
9. aimer, boire et chanter (alain resnais, 2014)
10. taxidi sta kythira (theos angelopoulos, 1984)
11. dovlatov (alexey german jr., 2018)
carti
1. o experienta personala – kenzaburo oe
2. masina – rene beletto
3. calatoria – jan neruda
4. schitele lui boz – charles dickens
filme
1. stranger things season 1,2
2. l’amico di famiglia (paulo sorentino, 2006)
3. titan (Lennart ruff, 2018)
4. im keller (ulrich seidler, 2014) doc
5. 3-iron – kim ki-duk (2004) r
6. state and main (david mamet, 2000)
7. toz bezi (ahu ozturk, 2015)
carti
1. sfirsitul – attila bartis
2. prima dragoste, ultimele ritualuri. in asternuturi – ian mcewan
3. o sa ma stii de undeva – petronela rotar
4. visind la eroi. jurnal din razboiul porcului – adolfo bioy casares
5. concert din muzica de bach – hortensia papadat bengescu
filme
1. the party (sally potter, 2017)
2. nelyubov (andrei zviagintev) 2017
3. zardoz (john boorman, 1976)
4. the shape of the water (guillermo del torro, 2017)
5. la mort de lois IV (albert serra, 2016)
6. breaking news (iulia rugina, 2017)
7. brasov 1987. doi ani prea devreme. (2017) documentar
8. la drum cu tata (anca miruna lazarescu, 2017)
9. marita (cristi eftime, 2017)
10. free fire (ben wheatley, 2016)
11. 6.9 pe scara richter (nae caranfil, 2016)
12. aniversarea (dan chisu, 2017)
13. hawaii (jesus del cerro, 2017)
14. eu sint hercule (marius iacob, 2017)
15. the beekeeper (theos angelopulos, 1986)
16. blade runner (denis villeneuve, 2017)
17. in praise for nothing (boris mitic, 2017) doc
18. annihilation (alex garland, 2018)
19. ouale lui tarzan (alexandru Solomon, 2017) doc
20. ultima zi (gabriel achim, 2017)
21. welcome to leath (michael nichols, cristopher walker, 2015) doc
22. phantom thread (brad anderson, 2017)
23. meteors (gulkan kertek, 2015) doc
24. meda sau partea mai putin fericita a lucrurilor (emanoil pirvu, 2017)
25. visages villages (JR, agnes varda, 2017) documentary
26. a new leaf (elaine may, 1971)
27. ma loute (bruno dumont, 2016)
28. the man form earth: holocene (richard shenkman, 2017)
29. insects (Jan Švankmajer, 2018)
clădirea gării imi era inca familiară, martora a sosirilor si plecarilor din perioada in care mergeam vara de vara la sziget festival. am intrat doar ca sa-mi cumpar cea mai ieftina cafea – 160 de forinți – și am ieșit la soare. simțeam nevoia nevoie să mă dezmorțesc, să stau un pic cu mine înainte să fac fotografia. de fapt, ceea ce face da gust unei tigari este starea aia cind imi decupez o felie din lumea exterioara pentru a ma re-aranja.
tigara e camerista care face patul in camera de hotel care e mintea ta.
era soare, dar era si frig si vint. un gunoier și-a proptit tomberonul intre un coș de gunoi și un paralelipied de beton ce probabil ascundea un hidrant. vintul îmi zbura căciula din cap. a dărîmat tomberonul. deși bătrînul gunoier a înjurat, nu părea afectat si l-a proptit la loc. am reușit să-mi aprind o țigară. mi-a fumat-o vântul. imi zbura căciula din cap. am scos hanoracul din rucsac. il aveam de prin 2007 sau 2008. nu l-am cumparat, nu l-am primit. Era 5 dimineața, după o petrecere blurry de la ota. lăsasem la garderobă un cardigan crem, cu fermoar, de care eram foarte atasat. m-am suparat rau cind am descoperit ca disparuse. printre puținele haine rămase era și acest hanorac în dungi, negru – gri deschis. l-am insfacat fara niciun regret. l-am purtat mult, mult, mult, cred că e piesa vestimentară care apare în cele mai multe fotografii intre 2006 și 2017. acum e jerpelit, iar minecile s-au lungit suficient de mult ca sa-i vina bine unui cimpanzeu.
restaurantul e in stînga intrării. nu știu de ce, mi-l aminteam in dreapta. are o mică terasă imprejmuită de un gard. in usa se afla mai multi oameni, asa ca nu intru. agăț hanoracul de grilajul de fier. nimanui nu-i pasa de pregatirile mele si nici eu nu ma uit in jur. macat atita lucru am invatat de cind tot fotografiez lucruri in spatiul public – daca pari ca stii ceea ce faci, nimeni nu are timp si interes sa-ti acorde atentie. fac 5,6 poze a treia e cea cea mai potrivita.
primul impuls a fost să i-o trimit Irenei.
am mai cugetat putin, la o tigara si mi-am dat seama ca nu are niciun rost. micul meu performance nici nu are legatura cu ea, chiar daca in restaurantul asta plinsese la plecarea mea si realizasem ca se indragostise. in 2003.
fotografia asta nu dovedea ca (mai) tin la ea, chiar daca scrisesem cindva o treime de roman si o poezie despre noi. nu era un semn de afectiune, ci o marcare a lipsei unei afectiuni. marchez ce m-a afectat cindva, ca un entomolog emotional. lepad straturi din mine ca sa ma simt bine cita vreme produc o actiune se se termina printr-o apasare de buton.
e ceva patetic in acest ritual de a-mi calca pe propriile urme.
cu toate astea am plecat bine-dispus din gara keleti. asa mi se intimpla intotdeauna dupa ce fac ceva ce imi inchipui ca are sens.
fotografierea unui hanorac furat marcind relatia cu o elvetianca pe care n-am iubit-o facea sa justifice intr-un fel toata aceasta calatorie inutila la budapesta.
la icr budapesta era pustiu. pe motiv de a doua zi de paste catolic.
ii scrisesem cuiva de acolo ca vin, dar nu-mi mai raspunsese si crezusem ca e ok. pe un zid se afla o sculptura de bronz cu capul lui eminescu. i-am lasat o plasuta portarului in care pusesem pliante si o brosura cu lorgean si homefest. teoretic, aceasta intilnire ar fi trebui sa dea sens prezentei mele in budapesta.
am facut fotografii cu texturi, cu masca. pina la intilnirea cu tamara am stat intr-o cofetarie cu mobila antichizata unde m-am recompensat cu net, cafea si prajituri.
nu o mai vazusem pe tamara de 5 ani. chiar daca la danceweb nu facusem neaparat din aceeasi gasca, am simtit-o intotdeauna ca pe o prezenta calda. m-a dus intr-un loc misto unde am mai baut o cafea si, mai tirziu, am mincat ceva foarte bun. uneori intilnirile astea intre fosti dancewebberi functioneaza, rascolesc ceva caldut in interior.
sint in caffe bar Latina din Zagreb si incerc sa scriu despre Budapesta.
deocamdata imi vine sa-mi notez doua lucruri legate de starshitting, squaturi, fictiune si realitate.
personajul pe care-l joc starshitting il intreaba pe Linky, un locuitor de squat: Eu n-am fost niciodata intr-un squat… e misto?
iar acum chiar locuiesc 
intr-un squat.
(nu e chiar misto)
ironia maxima e ca intr-un asemena loc shitting-ul e dificil.
din fericire, exista cafenele dragute in apropiere.
din aeroport am luat un bus care m-a lasat la metrou.
eram convins ca apartamentul pe care il retinusem pe airbnb se afla pe vaci utca, adica in inima orasului.
am mers pe vaci utca pina s-a terminat fara sa dau peste numarul 169.
o tanti amabila mi-a spus ca adresa e de fapt vaci ut si ut nu e vreo prescurtare de la utca.
iar vaci ut se afla la marginea orasului.
dupa ce petrecusem doua ore placute intr-un kfc, tragind de timp, acum am realizat ca eram in intirziere.
si intirziat am ramas.
pe 1 aprilie catolicii sarbatoresc pastele.
am la mine bagajele pentru doua luni si cinci tari.
aceste doua informatii, aparent disparate, au ceva in comun – efectul – corborate, au facut ca deplasarea mea sa fie cam dificila.
in plus, am plecat fara sa-mi fac roamingul pentru ca m-am portat la alata companie (am parasit vodafone pe care-l foloseam din 1999)
vremea era in continuarea sinistra – vint, si frig.
am ajuns la blocul cu pricina. am reusit sa intru desi nu aveam interfonul.
am ajuns in fata usii.
nu era nimeni.
am iesit, am descoperit un pizza hut. am baut o cafea, m-am dus la toaleta, mi-am facut freza, adica mi-am dat cu apa rece pe chelie.
din fericire aveau wifi asa ca am descoperit un mesaj de la gazda care mi-a spus ca pot gasi cheia intr-un dulap de pe palier.
la 10 minute dupa ce ma instalasem, a venit una dintre locatare chiar cind ma bucuram de toaleta.
am aflat ca toti din apartament erau scientologi. ea isi vinduse tot si locuia impreuna cu fiul ei de 8,9 ani intr-o singura camera, in paturi suspendate. la toamna voia sa se mute in grecia.
dupa ce am receptat aceste informatii m-am putut prabusi in pat. am dormit 3 ore si tot restul zilei am lincezit in camera. 
n-am mai fost un budapesta din vremea cind mergeam la pepsi sziget festival.
cum biletele directe spre zagreb sint destul de scumpe si nici nu ma graveam sa ajung acolo, o escala prin budapesta mi s-a parut o idee buna.
am plecat duminica dimineata. ca de obicei, nu pot sa adorm inainte de un zbor dimineata.
vorbisem cu un tip de la uber sa ma ia, dar m-am gindit ca doarme la 6 dimineata asa ca n-am insistat si am chemat alt uber.
in avion am adormit ca nu tin minte nimic.
ma fascineaza masinile de aeroport. sint micute, adaptate la spatiu. ma intrebam in gluma daca e vreo posibilitate ca sa se ciocneasa vreodata.
am primit raspuns la aceasta intrebare.
autobuzul din fata a frinat ca sa nu intre intr-un avion care nu rula pe pista.
autobuzul nostru a intrat in el. nu stiu ce viteza auveau. 30? 50? habar n-am.
cert e ca am resimtit puternic socul. e greu de descris cum se simte ciocnirea a doua masini, dar e ceva foarte brutal. ca un os rupt. un os foarte mare.
soferul a luat-o razna. nu prea am vazut pe cineva atit de panicat. un italian, panicat din nastere, luat ciocanul si a spart geamul unei usi, desi nu era necesar.
ppentru ca ma aflam pe scaun n-am patit nimic, dar citiva calatori s-au lovit destul de grav. cel mai mult m-a marcat un tip care se afla intins pe podea, cu fata stropita de singe, privea in gol cu o resemnare sfisietoare. sint sigur ca fost ok dupa ce l-au luat cu ambulanta.
in drumul spre zagreb
auzit niciodata zgomotul unui os rupt. a
carti
1. cel care ma asteapta – parinoush saniee
2. actionismul in perioada comunista – Ileana pintilie
3. in memoriam – stephane audeguy
4. hotel amos mundos – vintila mihailescu
5. biserica neagra – a.e. baconsky
6. eu si ai mei – Jerome k. jerome
filme
1. the disaster artist (james franco, 2017)
2. borg vs mceroe (janus mets, 2017)
3. atomic blonde (david leitch, 2017)
4. the ogre (volker schlondorff, 1996)
5. julien donkey boy (harmony korine, 2009)
6. soldatii (ivana mladenovic, 2017)
7. samaria (kim ki-duk, 2004)r
8. tara moarta (radu jude, 2017) doc
9. thor: ragnarok (taika waititi, 2017)
10. doctor strange (scott derrikson, 2016)
11. les feux de la chandeleur (serge korber, 1972)
12. daddy, I love you (louis ck, 2017)
13. curb your enthusiasm (larry david, 2017)
14. la belle verte (2006, coline sereau)
15. before night falls (julian schnabel, 2000)
16. three billboards outside ebbing, missouri (martin mcdonagh, 2017)
17. last flag flying (richard linklater, 2017)
16. the fifth seal (zoltan fabri, 1976)
17. personal shopper (olivier assays, 2016)
18. let me make you a martyr (corey asraf, john swab, 2016)
19. educazione siberiana (gabriele salvatores, 2013)
