cred ca am scris textul asta cand aveam 19 ani
Pe vremea odiosului cartile bune se vindeau la pachet. Pe linga un Tournier mai primeai un volumas despre raschetarea parchetului si, daca aveai noroc, o carte de Desliu. La un Faulkner se dadeau eseurile despre paduri ale unui oarecare Comanita Dan si brosura de nelipsit din casa oricarui cetatean cumsecade, despre cum sa-ti construiesti de unul singur un folositor tractor cu senile. Istoria literaturii romane a lui Calinescu era una din cartile ce, prin masivitatea ei, mai tragea dupa ea ce putin alte patru pe care nu le-ar fi cumparat nici macar dracu ca sa-i chinuie pe pacatosi. Calinescu costa 3oo de lei, o cifra enorma pentru acele vremuri, iar cu resturile tiparite, ajungea la 350 lei. Conform mentalitatii trecute, Istoria literaturii romane era socotita o lucrare de capatii, de mare folos mai ales pentru cei care dadeau admiteri la limba romana in licee sau facultati. Dupa ce am cumparat-o, m-am simtit la fel de fericit ca atunci cind am fost facut pionier in prima serie. Am venerat-o, i-am mingiiat des copertile lucioase, mindru ca o carte asa de mare se afla in biblioteca personala. Era imposibil sa n-o vada oricine ma vizita. Cind am avut nevoie de ea, mi s-a parut de necitit si nu m-a ajutat deloc pentru admiteri, dar am crezut ca sunt prea mic sa inteleg ceva asa de valoros. In mintea mea, avea o valoare dubla : profesorii de limba romana ne-o recomandau staruitor datorita continutului si era scumpa. Acum mi se pare altfel : lapidara, plina de informatii neesentiale si birfe. Am crescut si am aflat si cite ceva despre modul profesional in care a fost facuta. Am aflat ca marea majoritate a capitolelor au fost redactate de colaboratori. Pentru capitolul Bacovia, Calinescu a trimis o scrisoare doamnei Agatha Bacovia in care cerea respectuos sa I se trimita fotografii si date despre defunctul ei sot. Cind a venit postasul, Agatha nu era acasa si cel care a primit scrisoarea a fost chiar poetul, ce nu era deloc mort, doar uitat si bolnav. Urmarea idioteniei lui Calinescu a fost o criza grava a lui Bacovia, iar in capitolul dedicat nu exista nici o poza. Le-a rupt pe toate, in timpul crizei.
