Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

carti & filme – noiembrie 2017

carti

  1. retrovizor – razvan pricop
  2. home alone – andreea chirica
  3. legende urbane – tausance
  4. in noaptea timpului – antonio munoz molina
  5. pattyi smith – trenul m

 

filme

  1. a man called ove (hannes holm, 2015)
  2. mr lonely (harmony korine, )
  3. never let me go (mark romanek, 2010)
  4. paterson (jim jarmusch, 2016)
  5. coal mine’s daughter (michael apted, 1980)
  6. okja (bong joon ho, 2017)
  7. jungle (greg mclean, 2017)
  8. ulzhan (volker schlondorf, 2007)
  9. I’m alan’s partridge (season 1, 2)
  10. robot & frank (jake schreier, 2012)
  11. philomena (stephen frears, 2013 )
  12. la nina santa (lucrecia martell, 2004)
  13. libertarias (vincente artadas, 1996)
  14. the meyerowits stories (noach baumbach, 2017)
  15. glen or glenda (ed wood, 1953)

Screenshot 2017-11-21 00.10.54

Advertisements

artistii din sufragerie

Acum nouă ani, Jean-Lorin Sterian – performer, scriitor și regizor – a chemat la el acasă niște artiști de la Centrul Național al Dansului și niște oameni care să-i vadă. Celor de față le-a cam plăcut, așa că au repetat experiența. „Și am tot repetat-o pentru foarte mult timp”, spune acum Sterian. La un moment dat, când Sterian a obosit să tot facă chestii în propria sufragerie și au apărut destui spectatori care și-au deschis apartamentele pentru artă, a extins proiectul. Din 2014, evenimentele sunt reunite în cadrul HomeFest, festival de teatru, lectură, muzică și performance. Cea mai recentă ediție s-a ținut între 20 și 28 octombrie. restul aici

mărci, dolari schimbăm

daca tot am stat 4 zile in constanta, m-am trezit ca scriu si ceva legat de orasul natal, desi e mai mult despre copilarie

 

pînă în 1989 puteai să obții dolari astfel: făceai rost capace de bere sau de pepsi

traversai bulevardul Filimon Sîrbu, martirul comunist împușcat pentru sabotaj

un gard despărțea bulevardul de calea ferată

pe care o puteai vedea de la balcon

locuiai într-un bloc cu dimensiune de coală – A5

din care cînd te plictiseai aruncai cu cartofi și ceapă în trecători

pitindu-te chicotind sub balustradă

cînd așezai capacele pe șine te gîndeai puțin la toate poveștile cu cei călcați

confirmate de crucile care bifau întîlnirile dintre carne și metal

cam ca acum cînd te sui în avion și la decolare nu te poți abține să nu te uiți la frunțile pe sub care colcăie gînduri vremelnice despre moarte

la vîrsta cociului un tren care se îndreaptă pufnind spre tine nu-ți dă nicio neliniște existențială

trenurile abia ieșeau din gară nu prindeau mare viteză

suficientă însă ca să transforme capacele în discurile stralucitoare

ce se numeau dolari

și foloseau la coci

jocul de coci e tot ce are de oferit Constanța patrimoniului cultural mondial pe lîngă plăcuța

Aici a stat Mihai Eminescu

pe cele care ieșiseră perfect le puteai schimba uneori pe alte obiecte, ca niște bitcoins avant la lettre

dacă însă le-ai fi oferit unui bișnițar care-ți șoptea conspirativ în fața caselor de schimb

mărci, dolari, vărule

în Constanța toți eram veri

ți-ar fi dat la schimb niște pumni

 

noaptea timpului e doar a mea

in ultima luna de germania am tot tinjit sa citesc beletristica in limba romana.  obosisem de vorbit si gindit in engleza si aveam nevoie ca mintea mea sa se alinieze unui ritm sintactic familiar. cind am ajuns in bucuresti am citit in devalmasie tot felul de carticele nesemnificative care-mi umpleau pauzele de homefest. intre timp mi-am achizitionat in noaptea timpului de antonio munoz molina din care ma desfat de mai zece zile. 800 de pagini dense in care plutesc in special noptile, fericit ca sint singur in bucataria mea, fumind tigari sirbesti, alaturindu-ma cind personajelor lui molina, cind retraindu-mi relatii trecute, expeditie arheologica sentimentala care merge in paralel cu destinul arhitectului ignacio abel, cu care de altfel nu am nimic in comun, poate doar  inclinatia si intensitatea de a retrai iubiri sfirsite.

ma tot framint cum sa-mi transform toate zilele in duminici

cum sa recuperez toate capacele de stickuri uitate in print shop-uri

cite carti sa mai las pe rafturi

si cite si si mai cite

branduri si stari

in timpul festivalului, in pauzele de lucru, m-am repezit de citeva ori la kfc, loc consacrat de guilty pleasures. dupa cum cred ca am mai scris, favoritul meu e cel de pe elisabeta, in care au suc gratuit pentru studenti, chiar si cei intirziati ca mine. in timp ce-mi infulecam aripioarele, pe care le asociez acum cu danielle, studenta de la psihologie, a carei prezenta era un poem sitcom in apartamentul pe care l-am impartit in berlin  si ai carei  parinti aveau un restaurant in Seattle specializat in aripioare prajite, am observat ca la masuta din fata se afla o femeie cu parul carunt care statea nemiscata de ceva vreme, timp in care deja terminasem doua aripioare. in primele momente am crezut ca asteapta pe cineva care se afla la rind, dar am realizat ca era singura sau foarte singura. pentru ca maninca repede, putini oameni isi lasa hainele in cuier, dar paltonul ei se afla acolo. si ea parea un fel de palton gri incremenit pe bancheta roasa, imbibindu-se de mirosul de carne prajita. privea intens in gol, trecindu-si din cind in cind mina prin par, moment in care ochii se fixau scurt pe vreo silueta ce se deplasa cu tava in mina apoi se intorceau in vid. pe masa ei nu se afla nimic, n-avea nicio legatura cu locul ala, parea o holograma a unei reprezentari a unui personaj tragic. mi-as fi imaginat-o mai degraba pe o banca in parc si mi-era ciuda de lacomia cu care imi inghiteam meniul si sucul gratis si cu care o priveam

*

mergind printre rafturile de lidl, asezate asemanator cu cele din germania, m-am trezit din nou gindind in engleza. mi-am facut aprovizionarea pentru o saptamina, propunindu-mi sa nu mai ies din casa decit daca nu am de ales. insa vremea frumoasa de afara m-a scos intr-o cafenea in care am inceput sa merg de ceva vreme, linga fostul anthony frost. cafeaua si muzica e buna, n-au mobilier de la ikea si, cel mai important, e aproape de casa. azi am platit, in mod constient, de pe cardul in care am ramasi niste euro, ca si cum n-as fi in bucuresti.

 

 

 

 

 

the phlegm

before I leave the house

my dad spits in the palm of his hand

and he does my hair

that’s how I learned it takes phlegm

to look good among people

19466348_10157384225613682_1927907644362548785_o

carti si filme – octombrie 2017

carti

  1. mastile – fumiko enchi
  2. virstele jocului – claudiu m. florian
  3. arhanghelul raul – ovidiu eftime
  4. cripta pentru boris davidovic – danilo kis
  5. nikolski – nicolas dicker

filme

  1. chappie (neill blomkamp, 2015)
  2. chevalier (athina rachel tsingari, 2015)
  3. elysium (neill blomkamp, 2013)
  4. david lynch – the art of life (jon nguyen, rick barnes, 2016) doc
  5. morometii (stere gulea, 1987)
  6. jackie (pablo larrain, 2016)
  7. predestination (spierig brothers, 2014)
  8. elle (paul verhoen, 2016)
  9. the square (ruben ostlund, 2017)
  10. a ghost story (david lowery, 2017)
  11. arabian nights – volume three – encantado – miguel gomez, 2015
  12. the passion game (mitch glazer, 2010)
  13. high-rise (ben wheatley, 2015)
  14. the forbidden room (guy maddin, 2015)

o decizie in plic

azi am fost foarte aproape de a aplica pentru o bursa erasmus in varsovia. fiind deja anul doi la doctorat (din 3) era si unica sansa a pleca cu erasmus. mi-am printat hirtiile (incropisem inainte de pleca la belgrade scrisoare de motivatie si un asa zis program de cercetare), dar n-am gasit dosar plic. am decis ca acesta este semnul de care aveam nevoie. m-am gindit mult in ultimele zile daca sa aplic sau nu. oboseala din ultima luna, cele 6 luni de calatorie de dinainte, perspectiva unui oras friguros in care nu stiu pe aproape pe nimeni atirnau greu in balanta. dar plecatul sau mai degraba fugitul de aici a devenit ca un fel de drog, in ultimii ani am cautat orice prilej sa nu fiu in bucuresti. de fapt cu mentalitatea asta m-am luptat in ultimele zile si ma bucur ca lipsa unui dosar plic m-a oprit din drum. ma simt ca si cum am redus doza de un pachet la 5 tigari pe zi.

IMG_2834

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑