dupa un mesaj pe fb de la alice am realizat ca zborul spre bucuresti era astazi dimineata si ca va trebui sa fac cumva sa ajung din belgrad in timisoara in aceeasi zi. m-am panicat, am inceput sa trimit mesaje si mailuri pentru a afla la ce ora si unde se desfasoara examenul. in acelasi timp, ma simteam usurat ca plec mai devreme. ca de obicei, comunicarea cu reprezentantii snspa-ului n-a fost foarte roditoare. cei de la krokodil au gasit un shuttle care pleca la 10 seara. mi-am strins catrafusele (trebuie sa caut originea acestui cuvint. oare are singular?) in viteza si am fugit la intilnirea cu ana de la station, un fel de centru al dansului cu oameni misto dar pe care nu i-am intilnit mai deloc din diverse motive. pe drum am realizat ca gresisem ora de intilnire si ca intirziasem 45 de minute. am petrecut 15 minute minunate impreuna, probabil cea mai calda intilnire din toata luna. sau poate ca eram eu prea uscat si mi s-a parut ca a fost asa.
am mincat intr-un restaurant chinezesc, am terminat romanul de neil gaiman si la 5 m-am intilnit cu ana si vladimir de la krokodil. dupa o ora m-am refugiat in zara unde mi-am facut praf o parte din banii ramasi. e pentru a doua oara cind intru intr-un zara store, prima oara a fost in vara, in stuttgart. mi-am cumparat ceva ridicol de scump, dar nu mi-a pasat.
inainte de a pleca am avut o ultima convorbire pe skype cu s., probabil chiar ultima, desi n-am stabilit asta. in timpul discutiei, care a fost fortat de prietenoasa, am fumat tigara facuta de ea in ultima zi. as fi vrut sa recreez cadrul cinelor noastre, dar plecarea precipitata n-a mai facut “performance-ul” posibil.
la 10.30 pm eram in shuttle, la 2.30 am eram in casa alicei din timisoara. am stat la povesti cu ea si cu aghi pina la 4 dimineata. o intreaga lume a copilariei s-a intrupat acolo. retras in camera am recitit propunerea de doctorat, m-am uitat la ultima parte a unui film stupid si cred ca am adormit cam 20 de minute. la plecare, aghi mi-a spus: string brate o parte din geta. am zis: “si eu”. mama s-ar fi bucurat sa ne vada.
in aeroport eram prea obosit sa ma enervez pe suma pe care a trebuit sa o platesc in plus pentru check in-ul pe care a fost imposibil sa-l fac online desi incercasem sa-l fa c de nenumarate ori. am luat-o ca pe un semn bun, din categoria “daca dis de dimineata maninci pe stomacul gol o broasca cruda, nu ti se mai poate intimpla nimic rau toata ziua”. in taxi mi s-a parut ca ascult numai piese misto la radio, dar poate ca mai atipeam si visam.
la snspa aceeasi lipsa de informatie. nicio indicatie pe usi, la secretariat. in cladirea noua, cu opt etaje, cu aspect de corporatie, nu era mai nimeni. la ultimul etaj am descoperit niste oameni asteptind in fata unei usi si am aflat ca se aflau acolo din aceleasi motive ca si mine. m-am retras la etajul 7, in intregime pustiu, si am executat un starshitting de exceptie care mi-a dat completa incredere in mine. totusi, ora si jumatate si mai tirziu, cind ramasesem ultimul candidat la admiterea la doctorat, am vomat discret intr-un ghiveci pe palier. de oboseala, poate si de emotie.
cu vintila in prezidiu, examinarea a fost o placere. am plecat entuziast spre casa, tragind dupa mine cele doua genti. am atipit o ora. si de atunci am tot facut chestii, asteptind sa se faca seara ca sa pot incheia o zi de 48 de ore inceputa in belgrad.
