messe leipzig arata ca intr-un film japonez despre sfirsitul lumii. am fost singurul care am coborit, dupa ce, cu doua minute inainte, imi scapasem laptopul pe podeaua autocarului. mult ciment, metal si sticla, sub forma unor cladiri gigantice care aratau ca terminalele unor nave extraterestre. in jur, nici tipenie, desi era 4 dupa-amiaza. in cele din urma, dintr-o cladire indepartata s-au scurs, ca dintr-un robinet ruginit, citeva picaturi de oameni. o fata mi-a spus ca pot sa iau un tramavai catre centrul orasului.
l-am luat. din centru, adica gara centrala, m-am descurcat relativ usor sa ajung la adresa, intr-un cartier cu multi turci, ca weddingul pe care tocmai il parasisem. in timp ce incercam sa identific placuta gazdei, un tip mi-a spus ca lisa sta la etajul 3. cind l-am intrebat de cum si-a dat seama ca o caut pe lisa, mi-a spus ca mi-a vazut poza pe airbnb.
tipul si ciinele lui locuiesc si ei in aparatmentul cu doua camere, dintre care pe una o inchiriaza. mi-e foarte greu sa descriu locuinta, cea mai buna combinatie de cuvinte pe care am gasit e squat retro art deco decadent. am mai intilnit ceva oarecum asemanator in Tbilisi, tot intr-un apartament gasit pe airbnb. ori intr-un film mai de inceput a lui balabanov.
in momentul in care am intrat baia era ocupata de un tip gol pe care stapina casei probabil il tundea. lor li s-a parut foarte amuzanta situatia, m-au invitat sa-l vad, dar am refuzat politicos. am putut sa intru la toaleta jumatate de ora mai tirziu, cind am descoperit singur ca baia se eliberase, pentru ca nimeni nu se invrednicise sa ma anunte. aceasta prima intilnire a fost cumva marcanta, asa ca din acel moment nu m-am putut deloc conecta cu locuitorii acestei case in care, printre altele se afla o bufnita si o vulpe impaiata. in prima seara, la fiecare zece minute, cineva intra si iesea pe usa spre bucuria ciinelui care se manifesta de fiecare data.
in a doua seara, nu stiu ce s-a intimplat, dar a fost liniste, cuplul s-a dus la culcare la ora 11. am dormit 10 ore fericite. mi-am petrecut ziua plimbindu-ma prin Leipzig si pentru prima oara, am avut dispozitie sa fac poze cu masca, dispozitie care mi-a lipsit complet in barcelona, lisabona si berlin. dupa-amiaza am vizitat muzeul de arta. nu mai calcasem intr-un muzeu din decembrie, pe vremea cind locuiam intr-unul.
diseara, in camera in care locuiesc si pe care am de gind sa o parasesc cu o noapte mai devreme, o sa prezint pentru prima oara un fel de conferinta despre homemade culture in cadrul festivalului in care am fost invitat. abia astept sa ma urc apoi in autocarul de berlin, pentru ultima noapte a interminabilei calatorii.
abia dupa ce am realizat ca sint deprimat am inceput sa ma decongelez si sa ma bucur de acest nou berlin si de oamenii sai.