the ghost fellow

12 ore pina in stuttgart pentru o petrecere de ramas bun. nigt-bus trip, forest trip, party-trip. pe drum am zimbit tot timpul. la 6.30 dimineata aproape ca dansam in autogara din munich. aproape ca dansam si in statia de 92 din feursee unde mi-am cumparat o doza de venezian spriz la ora 11 dimineata. cind am ajuns in Solitude doza era goala, iar eu stateam in fata castelului incercind sa realizez ca sint acolo in carne si oase. mai tirziu aveam sa dansez imbracat intr-un kimono de gheisa, simtindu-ma ca si cum ar fi fost petrecerea mea.

totul era neschimbat, doar ca acum era iarna. de cum am intrat inauntru, omul practic care salasluieste in mine si-a pus rufele la spalat si abia apoi mi-am semnalat prezenta.  dupa-amiaza, fara sa fi dormit deloc, am pornit la o plimbare prin padure care a durat trei ore in loc de una singura, cum ne prograsem. cind ne-am intors era deja intuneric. eram 8, the infamous 8. nu stiam decit o persoana. padurea si nu doar ea, ne-a oferit un trip: parca inaintam printr-un tablou impresionist, conturul  difuz copacilor, siluetele estompate ale celor din fata, cararea care parea ca duce spre niciunde pe care ne miscam fara sa percem miscarea.

si party-ul a continuat in aceeasi nota.

cindva pe la 3 dimineata m-am trezit. din acel moment am fost super lucid in urmatoarele zile. am vazut Solitude ca un loc minunat, dar totusi un loc. un loc care isi are viata lui la fel de intensa indiferent de cine-l populeaza. desigur, asta e un truism, dar cind il experimentezi capata cu adevarat intelegere. am avut acel sentiment al plimbarii printr-un cimitir, cind tovarasia celor dusi iti tempereaza toate tinjelile. cei pe care i-am reintilnit erau umbrele celor cu care petrecut cindva. si eu eram o umbra pentru ei, mai ales ca ei isi traiau emotiile ultimelor zile.

15194429_10207365923493605_5623720750542140452_o

m-am intors vindecat.

carti & filme – noiembrie 2016

carti

  1. inelele lui saturn – wg seblad
  1. vampirul din ropraz – jacques chessex
  1. conspiratia din sevilla – arturo perez-reverte

 

screenshot-2016-11-22-20-42-18

filme

  1. home (ursula meier, 2008)
  2. the nice guys (shane black, 2016)
  3. irma vet (olivier assante, 1996)
  4. the king of Belgians (peter brosens, Jessica woodworth, 2016)
  5. ansiktet/magician (bergman, 1958)
  6. tschick (fatik akin, 2016)
  7. the end of the world (xavier dolan, 2016)
  8. ovsjanki aka silent souls (alexei fedorcenko, 2010)
  9. defiance (season 1)

mastodonti

am visat ca eram linga o piscina de beton in care se afla un rinocer, apoi am realizat ca e de fapt un pui de hipopotam si le-am spus celorlalti, hei veniti sa-l vedeti. insa cele doua fete aflate pe o bancheta nu s-au aratat prea curioase. hipopotamul era de fapt un  pui de balena care a iesit din piscina. era pui, dar simteam ca e periculos asa ca am inceput sa ma retrag. in acelasi timp imi vorbea, vocea se auzea venind ca din niste difuzoare proaste, spunea ceva in engleza despre arta, ca o prelegere ce avea intentia sa-mi capteze atentia, dar eu stiam ca vrea de fapt sa ma inghita.

e evident ca locuitul intr-un muzeu de arta construit din beton nu face bine sanatatii.

img_2824

Intervju s rumunjskim umjetnikom Jean-Lorin Sterianomc

pentru sutele de cunoscatori ai limbii croate, aici se afla un interviu in care explic ce si cum. despre orice

de exemplu, ei m-au intrebat:

Godinama si radio kao novinar za life-style časopise, točnije za Playboy. Trenutnose baviš područjima kao što su antropologija, kazalište, performans i suvremeni ples. Koja je poveznica između ovih područja i koristiš li iskustva iz jednog područja u drugima?

la care imediat am raspuns:

Počeo sam raditi kao life-style novinar na zadnjim godinama studija. Osim prve dvije godine, mrzio sam ovaj posao. Kasnije sam napisao i dvije drame koje opisuju taj veliki, lažni, blistavi svijet. 2005. godine sam dao otkaz i započeo novi život. Do prije nekoliko godina bio sam posvećen književnosti i uvjeren kako mi je suđeno da budem pisac. Nakon što sam objavio nekoliko knjiga, moje uvjerenje o pisanju kao sudbini je srećom iščeznulo. Deset godina nakon mature magistrirao sam antropologiju i to mi je otvorilo oči. To se razdoblje podudara i s otvaranjem lorgean kazališta. Pretvorio sam svoj magistarski rad u knjigu u kojoj sam, između ostalog, proniknuo u ono što mi se dogodilo nakon što sam svoj stan pretvorio u javni prostor. Gostovanje niza predstava i performansa u stanu dovelo je do kontinuirane interakcije s različitim umjetnicima i projektima. Neizbježno, ove interakcije su polagano krenule mijenjati moje interese i motive. Kada sada govorim o sebi kažem: ”Nekada sam bio pisac.” – jer mi je teško zamisliti da opet radim dvije do tri godine na knjizi. Iako, tema mog prvog performansa je upravo bio čin pisanja. Trebalo mi je nekoliko godina da mi postane ugodno predstavljati se kao performans umjetnik. I dalje prezirem masovne medije, ali novinarske godine su me naučile tehnikama intervjua (dobar sam slušatelj) i određenoj objektivnosti koja je bitna u antropologiji. Možda upravo zbog toga što sam godinama bio life-style novinar, gdje je sve senzacija, sada toliko uživam u arte poveri. Kada se istakne na prikladan način, banalnost može biti jako smislena.

ceea ce a dus, inevitabil, la intrebarea:

Trenutno na doktorskom studiju na SNSPA u Bukureštu istražuješ »homemade« kulturu. Možeš li objasniti značenje tog pojma, na što se sve odnosi i zašto ti je zanimljiv? 

ce puteam sa zic?

 

restul aici

drumurile mele toate

nu fusesem prea prieten cu studioul in care locuiesc in zagreb, dar in timp ce eram in georgia m-am surprins gindindu-ma la el cu drag.
dupa cum vorbeam cu tyska, prietena din polonia care sta acum in shipot, georgia a fost 75% ok. ceva fundamental gresit legat de organizarea evenimentului a aruncat o permanenta umbra asupra multelor momente bune. iargeorgia e un loc de vizitat si savurat: arhitectura, mincare, vin, preturi mici, totul e acolo.
am obosit. pe 25 am zburat de la zagreb la belgrad, de la belgrad la bucuresti si din aeroport m-am dus direct la dentist, al carei cabinet poate fi socotit o adevarata calatorie in strainatate. a doua zi am zburat la cluj, am stat 4 zile care au fost, ce-i drept, o adevarata vacanta. m-am intors din cluj in bucuresti pentru doua zile dupa care am plecat spre tbilisi cu o escala de 12 ore in atena. am profitat de ocazie ca sa urc pe akropolis, sa beau cafea la ibric si sa maninc gyros. si sa fac poze cu masca pe care am inceput sa o car peste tot.
si din atena in tbilisi. si tot asa, dupa o saptamina, dar in sens invers.
parca toate zborurile astea mi-au mai adaugat fiecare cite un strat de piele. si parca sar dintr-o cutie in alta, fiecare cu legile si cu reprezentantii ei pe care nu-i mai pot pune cap la cap.

inca am cu mine bagajele cu care am plecat la sfirsitul lui mai.
sint fericit ca pina pe 20 decembrie nu voi mai ajunge in niciun aeroport.
am nevoie de rutina, de figuri familiare. nu mai vreau sa cunosc oameni noi. desi si in georgia am dat peste un japonez misto, un cuplu portughez-austriac pe care mi-ar placea sa-i revad in viena si de o singura georgiana draguta si prietenoasa care ne-a ajutat cu expozitia.
la 3 minute de muzeu am descoperit o cafenea in care am de gind sa ma duc zilnic. deocamdata asta e singurul plan.

carti si filme – octombrie 2016

  1. deriva continentelor – russel banks
  2. bastarda istanbulului – elif shafak
  3. ultima noapte de dragoste, prima noapte de razboi – camil petrescu
  4. starea de coma – jj armas marcelo
  5. jaroslav hasek – serata absolventilor sau distractie americana

screenshot-2016-10-23-21-15-24

filme

  1. archipelago (joanna hogg, 2010)
  2. dnevnik ego zheny AKA his wifes diary (alexey uchitel, 2001)
  3. ruby in paradise (victor nunez, 1993)
  4. this side of paradise – fragments of an unfinished biography (jonas mekas 1999)
  5. le soldatesse (zurlini, 1965)
  6. capsule (andrew martin, 2015)
  7. devil’s pass (renny harlin, 2013)
  8. iran, people of the flames 2001, doc
  9. the world’s end (edgar wrights, 2013)
  10. shut up and play the hits (will lovelace, dylan southe, (doc)
  11. true detective season 1
  12. family guy, season 15
  13. cries and whispers (bergman, 1973)
  14. deathtrap (sidney lumet, 1982)
  15. les rencontres d’apres minuit (yann gonzales, 2013)
  16. comradekim goes flying (nicholas bonner,  anja daelamans, gwang hun kin, 2012)
  17. lo sineto, laura (jorrit smink, 2016)
  18. swiss army man (dan kwan, 2016)
  19. afacerea est (igor cobileanski, 2016)
  20. la chiperita (hugo cataldo, 2015)
  21. radio dreams (babak jalali, 2016)

jos mastile

misto la cluj, imi spun pentru a nu stiu cita oara.

tot felul de intilniri impredictibile, rasfat din partea festivalului (comedy festival), mincare buna, filme slabe, multe cafele si o geaca noua.

fara sa fiu ironic, clujul are cele mai misto scaune de cafenea dintre toate orasele in care am fost. zagrebul, care e un orad frumos si prietenos e incarcat de acele scaune oribile din platic care imita rachita.

desi zbor din rezidenta in rezidenta, asta a fost singura vacanta adevarata din 2016.

wp_20161027_010

bonus

o masca intre bratele Poetului

iar de poimiine – Georgia. cu o escala de 12 ore in Atena, un prilej de a mai lasa niste masti

wp_20161027_007

acum multi ani, mi-am jurat sa nu mai ajung la un festival de film (cred ca aveam in minte tifful) decit daca fac parte din echipa filmului. in perioada aia scriam despre filme.
acum, cu plan b, la comedy festival, in cluj, orasul in care m-am simtit intotdeauna bine.

in transit

acum o saptamina, in osijek, experimentam, intr-un performance al unei artiste din guatemala, maria adela diaz, o parte din oribila experienta a refugiatilor imbarcati pe vase improprii, in incercarile disperate de a fugi de razboi sau saracie. nu cred ca ei isi fac poze de grup cind ajung pe pamint sau cine stie, poate ca exista si selfie-ul de siguranta, care le arata alor tai ca ai ajuns cu bine undeva.

 

For nearly two decades Guatemala native and international performance artist Maria Adela Diaz has used her body but also other media as video and installations to raise objections to patriarchal values, political deception and discriminatory ideology aiming to seduce and provoke the observer within unexpected, everyday contexts. Unlike her former performances, in which her body served as the main medium of resistance, in the In Transit performance, the artist has also included other participants.

“Thousands of migrants from across the world die or get killed trying to cross borders on the search for a better life. I am questioning about the action of risking your own life. The political implications of what represents for humanity the action of trespassing other territories risking our lives and the lives of our families across the globe.”   (M.A. Diaz)