Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

Month

July 2015

wonderous stories in ommen

cam asa arata in doua minute cele 12 zile petrecute in ommen:

Wonderous Stories: and it's perfect as it is from Small House Productions on Vimeo.

The performance of the Wonderous Stories residency will take place on the 31st of July in Amsterdam.
20:00 Badhuistheater

la minutul 1.28 spun o gluma buna pentru toata lumea ride si se intoarce spre mine.

acum sint racit cobza si visez la laguna, la citit si baut prosecco in gradina si mai ales la caldura, pentru ca in oraselul asta am calatorit si in timp.
mai precis in luna noiembrie.

Advertisements

army of artists

din 19 iulie, de cind am ajuns in ommen, parca am cazut intr-o gaura neagra si am ajuns pe alta planeta. 40 de oameni din toata lumea, program superintens, interactiune continua, amuzament, oboseala, creativitate.
plus o doza metode de dezvoltare personala de care nu ma simt prea atras.
are ceva militar tot acest program artistic.
nu prea am unde sa ma ascund pe aici, asa ca, atunci cind am timp, visez la perioada cind o sa ma reintorc in venetia.

amster damn!

pe avion am jucat heroes 4, jocul pe care-l voi juca si in azilul de batrini.
din aeroport am luat un tren in care nu m-am simtit foarte confortabil pentru ca nu eram sigur daca ajunge in gara centrala din amsterdam.
a ajuns.
inhamat la rucsacul care-mi va tine loc de sifonier pentru urmatoarea luna si jumatate am pornit de-a lungul cheiului pina am ajuns in cafeneaua unde ma asteptau alice, olivia si un tip pe nume noah. dupa o ora de discutii aprinse pe teme politice, fara legatura cu ce a urmat, alice s-a imbracat in gorila, olivia in blue, iar eu am ramas cu camasa hawaiano-militara care poate fi vazuta in fotografie.
desi habar n-aveam ca voi face parte din distributie, am filmat un videoclip pentru campania lor de crowdfunding, dansind pe o piesa semi-orientala, in fata celor prezenti in cafenea.
apoi ne-am urcat intr-o barca cu visle, singura pe care am vazut-o in amsterdam si am pornit spre casa.
undeva mai in larg, inainte de a intra pe canale, am trecut la visle, indeletnicire care mi-era complet straina.
cum mi-am propus ca in venetia sa ma inscriu intr-un club nautic, a fost un bun inceput.
seara am ajuns intr-un spatiu alternativ unde am asistat la o competitie de soap-wrestling intre lesbiene.
am vazut si prima femeie cu mustata natural in genul clark gable.
dupa o zi atit de plina
de miine ma pot dedica din nou artei.

DSCN0102

am gatit pentru gindaci

se fierb doua oua timp de aproape 3 ore din care se vor folosi galbenusurile. se fierb si doi-trei cartofi. se curata de coaja tot ce are coaja. se amesteca pina se face un piure apetisant peste care se toarna un pliculet de acid boric. e un praf alb care in cantitati mari devine nociv spre mortal, chiar si pentru oameni. se amesteca. se fac apoi niste chiftelute care au o culoare galbena, sanatoasa. se plaseaza in punctele ale casei in care gindacii se opresc de obicei pentru taifas si cite o gustare. se vor bucura foarte tare de snack-urile pe care le-am lasat pina la intoarcerea mea din septembrie. apoi se vor duce sa moara linistiti si ghiftuiti in genunile in care salasluiesc.
le urez, normal, pofta buna!DSCN0101

cu o soseta toti sintem datori

avind in vedere ca astazi a aparut primul articol despre proiectul cu sosete (in vice), poate ca ar trebui sa-i fac o pagina separata.

Oamenii găsesc tot felul de metode și ritualuri prin care își marchează trecerea prin viață: zgârieturi orizontale pe pragul ușii, torturi incendiate fix în aniversarea evacuării din uter, tatuaje comemorative de care ne pare rău când ne dăm seama că poate portretul lui Marx pe buca stângă nu ne mai reprezintă când până la urmă capitulăm jobului corporatist. Încercăm cu toții să ne agățăm de moment și facem asta prin metode mai mult sau mai puțin tradiționale.

Jean-Lorin Sterian nu cred că face multe lucruri tradiționale. A lansat un teatru de succes într-un apartament din București, a scris cărți, printre care Lorgean și Antume, a scris pentru Playboy și e poate cel mai ușor de recunoscut din videoclipul Jos cenzura, de la Paraziții. E genul de om care în lipsa unor ritualuri care să-i reprezinte potrivit excursia pe Terra, le inventează. Așa a ajuns să lase șosete folosite, ca și firimituri textile ale vieții lui, peste tot pe unde s-a plimbat, iar ultimul stop al proiectului cu șosetele e fix cel mai sacru templu al artei, nepângărit de lenjerie de corp răzleață până în 2015: Bienala de la Veneția.

interviul se afla aici

somn bizar

e ceva cu orasele in care reusesc sa dorm in spatiul public. in berlin adormeam in parcuri, in venetia

11739513_10152900251095906_672736179_n

am dormit in giardini, in fata pavilionului romaniei, in giudecca, in cimitirul din san michelle.

am un somn foarte usor, noaptea ma trezesc la orice zgomot si a fost intotdeauna un chin sa dorm cu cineva care se trezeste foarte dimineata. se pare ca, uneori, parcurile sint mai confortabile decit paturile conjugale.

carti & filme – iunie 2005

carti

1. mesagerii ploii – ismail kadare
2. esafodul – cinghiz aitmatov (r)

3. dupa sodoma – alexandru ecovoiu
4. civilizatia islamului classic – dominque sourdel, Janine sourdel-thomine

filme

1. the convent (manoel de oliveira, 1995)
2. cobain: montage of a heck (brett morgen, 2015)
3. angels & insects (philip has, 1995)
4. mad max 1 (george miller, 1979)
5. a safe place (henry jaglom, 1971)
6. the girl from monday (hal hartley, 2005)
7. west side story (jerome robbins, robert wise) 1961)
8. la tigre e la neve (roberto benigni, 2005)
9. dangerous beauty (marshall herskovitz,1986)
10. I origin (mike cahill, 2014)
11. mad max 2 (george miller, 1981)
12. mad max 3 (george miller, 1985)
13. love is strange (ira sachs, 2014)

spectacole
1. the desire to make sense – michelangelo miccoli

Blog at WordPress.com.

Up ↑