Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

Month

August 2017

peretele alb ma asteapta

nu pot sa vin in berlin fara sa nu beau o cafea la luzia cafe.  madam luzia, care nu mai e o tinerica (si nici eu) arata neschimbata din 2008, cind mi-am asezat pentru prima oara fundul pe unul dintre scaunele ei. in 2009, cind m-am mutat in berlin, aici mi-am petrecut prima zi. nu ma pot dezbara de obiceiul de reveni din nou si din nou in aceleasi locuri. am nimerit, aproape fara sa vreau pe jahn strasse, unde locuieste, aproape in acelasi loc, o prietena. nu m-am mai dus pe rigaer strasse, dar am ajuns la buza lui islandischer fara sa-mi doresc mai mult.  sa ajung in cladire.

pina la urma, cred ca exuviatan functioneaza. nu mai percep berlinul ca un loc in care “amintirile ma chinuiesc” si nici alte locuri. chiar si solitude s-a cufundat rapid in trecut, fara a mai straluci in bezna subconstientului ca un paradis pierdut.

azi am reintrat in magazinul de unde mi-am luat tapetul din sufragerie (e vizavi de luzia strasse), insa n-am gasit nimic sa-mi placa. probabil ca sint pregatit pentru un perete alb pe care sa atirn ceva.

mi-a luat mai bine de zece zile sa-mi revin dupa lisabona. ca o bucata de carne tinuta in congelator si care ii trebuie ceva vreme sa ajunga la temperatura camerei. IMG_0623abia dupa ce am realizat ca sint deprimat am inceput sa ma decongelez si sa ma bucur de acest nou berlin si de oamenii sai.

dupa un picnic in treptower park, aseara am ajuns la un event performativ intr-o veche fabrica de pe malul spree-ului. uitasem complet de lumea asta uber cool si nepretentioasa (sub anumite aspecte) in acelasi timp a dansatorilor. am reintilnit si citiva colegi de danceweb, pe care nu-i mai vazusem de 5 ani. si citiva oameni noi, pe care m-as bucura sa-i reintilnesc.

deocamdata insa am nevoie sa ma intorc acasa si sa dau tapetul jos.

Advertisements

in tranzitie

locuiesc in wedding. nu stiam mai nimic despre cartierul asta si nici acum nu stiu. banuiesc ca nu ma aflu intr-o dispozitie prea buna, pentru ca, de data asta, nu gasesc foarte atragator berlinul. impart apartamentul cu doua artiste pe care n-am reusit (pentru ca nici nu mi-am propus) sa le cunosc prea bine in cele 5 zile de cind sint aici.

desi am iesit destul de des, am reintilnit prieteni pe care nu i-am mai vazut de mult sau mai recenti de la solitude, am o senzatie ca sint intr-un autobuz si oamenii din jur sint doar chipuri pe care am sa le uit in curind.

probabil ca sint prea absorbit de ceea ce se intimpla in interior ca sa mai fiu atras de farmecul probabil nestirbit al orasului.

am zis cite ceva la un radio artistic

Radio___Atelierbesuch has the pleasure to present today a very special guest:

Jean-Lorin Sterian

http://www.oanavainer.de/Atelierbesuch01.html
https://soundcloud.com/user-396700389/radio_atelierbesuch_jean-lorin-sterian_interview
https://soundcloud.com/user-396700389/radio_atelierbesuch_jean_lorin-sterian_audiostuck-gem-de-coacaze-2

Please, be welcome to join and hear the new contribution.

With kind regards

Radio___Atelierbesuch

barcelona pe rapid

la intrarea la metrou, doua tipe mi-au dat biletele lor valabile 24 de ore pentru orice mijloc de transport. asa am ajuns sa calatoresc cu tramvaiul metroul si autobuzul. si, desigur, pe jos. seara, dupa ce preumblarile s-au incheiat, inainte ca basicile sa-si faca aparitia in talpa m-am intilnit cu carmel, prietena palestianca a altei prietene palestinience si am incheiat ziua bind bere si sangria linga arcul de triumf.

ca multe alte locuri in care se pot gasi produse traditionale, personalul barului unde am stat era alcatuit din chinezi si detinut de chinezi.

ca in venetia.

apoi m-am urcat in trenul regional si am plecat spre oraselul terrassa.  aici locuiesc pentru trei zile, pentru ca nu mai gasisem nimic convenabil pentru perioada asta in barcelona.

desi e un oras incintator, azi n-am niciun chef sa ma intorc acolo. nu sint inca pregatit pentru metropole si turisti.

ma asteapta lisabona.

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑