Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

Month

October 2016

jos mastile

misto la cluj, imi spun pentru a nu stiu cita oara.

tot felul de intilniri impredictibile, rasfat din partea festivalului (comedy festival), mincare buna, filme slabe, multe cafele si o geaca noua.

fara sa fiu ironic, clujul are cele mai misto scaune de cafenea dintre toate orasele in care am fost. zagrebul, care e un orad frumos si prietenos e incarcat de acele scaune oribile din platic care imita rachita.

desi zbor din rezidenta in rezidenta, asta a fost singura vacanta adevarata din 2016.

wp_20161027_010

bonus

o masca intre bratele Poetului

iar de poimiine – Georgia. cu o escala de 12 ore in Atena, un prilej de a mai lasa niste masti

wp_20161027_007

acum multi ani, mi-am jurat sa nu mai ajung la un festival de film (cred ca aveam in minte tifful) decit daca fac parte din echipa filmului. in perioada aia scriam despre filme.
acum, cu plan b, la comedy festival, in cluj, orasul in care m-am simtit intotdeauna bine.

in transit

acum o saptamina, in osijek, experimentam, intr-un performance al unei artiste din guatemala, maria adela diaz, o parte din oribila experienta a refugiatilor imbarcati pe vase improprii, in incercarile disperate de a fugi de razboi sau saracie. nu cred ca ei isi fac poze de grup cind ajung pe pamint sau cine stie, poate ca exista si selfie-ul de siguranta, care le arata alor tai ca ai ajuns cu bine undeva.

 

For nearly two decades Guatemala native and international performance artist Maria Adela Diaz has used her body but also other media as video and installations to raise objections to patriarchal values, political deception and discriminatory ideology aiming to seduce and provoke the observer within unexpected, everyday contexts. Unlike her former performances, in which her body served as the main medium of resistance, in the In Transit performance, the artist has also included other participants.

“Thousands of migrants from across the world die or get killed trying to cross borders on the search for a better life. I am questioning about the action of risking your own life. The political implications of what represents for humanity the action of trespassing other territories risking our lives and the lives of our families across the globe.”   (M.A. Diaz)

 

eco love

V-ati asezat pe scaunele din lemn de pin netratat, cioplite de doi mestesugari, tata si fiu, timp de sase luni, intr-un total respect pentru padure. Pe fata de masa tesuta manual de ex-junkies recuperati social se afla farfurii din carton reciclabil si tacimuri provenite din arme capturate de la teroristi si topite. Omleta din farfurie, prajita in ulei extravirgin de masline, e facuta din oua aduse dintr-o crescatorie de pasari de pe malul Siretului. Gainile au fost hranite cu graunte provenite din porumb nemodificat genetic, crescut pe muzica clasica pe cimpuri unde s-au folosit doar ingrasaminte naturale. Toate pasarile din crescatorie traiesc in spatii largi, luminoase, inconjurate de cocosi iubareti. Prin fiecare ou pe care-l produc isi exprima bucuria de a trai. In paharele din sticla facute de fosti copii ai strazii, deveniti acum mici artizani, straluceste in lumina soarelui ecologic vinul rosu bio, cu un continut infim de zahar, ai carui struguri au fost zdrobiti de calciie curate de fecioare. Clinchetul paharelor e tulburat de zgomotul a doua biciclete care tocmai s-au ciocnit. Unul dintre biciclisti, purtind un maieu alb de in peste care se afla un lant aurit provenit dintr-un hard extern reciclat se indreapta spre celalalt cu un obiect lunguiet in mina. Plin de amabilitate, il ajuta pe acesta sa-si umfle roata, dupa care pleaca impreuna sa vada varianta animata la Zeitgeist. O picatura de vin rubiniu cade peste ghetele din colectia Earthcares, fabricata in proportie de 80% din material reciclat, ceea ce reprezinta o reducere cu 15% a emisiilor de gaze cu efect de sera, dar nu-ti pasa pentru ca e prima linie de incaltaminte care, in loc sa fie aruncate dupa ce se uzeaza, pot fi reciclate. E extrem de relaxant sa stii ca tot ce e in jurul vostru e certificat ecologic. Te uiti la persoana din fata ta, provenita dintr-o familie dezbinata, rezultatul unor intimplari nefericite, al carei destin are un inalt continut de tragism si al carei comportament afecteaza cu 45% viata celorlalti, tragi adinc din tigara in care ai indesat ceva ierburi aromate, ii privesti chipul luminos, datorat cremei care contine ceara de albine, ulei de jojoba, unt de cacao, extract de catina, ulei esential de levantica si rinjesti ecologic.

scris in 2009

yeah, sure, osijek, I’m going to osijek!

cind am ajuns in ljublijana a inceput sa ploua. eram atit de bucuros ca am plecat din zagreb ca nici ca mi-a pasat. dupa ce am insfacat o harta din gara,am luat-o la pas spre hostelul celica. e greu sa te ratacesti in ljublijana. de asemenea, e greu sa obosesti in ljublijana fiindca orasul e foarte mic. insa, spre deosebire de orasul meu natal, constanta, care e tot mic, e foarte frumos. si nu frumusetea aia bibilita, elvetiana sau austriaca.

hostelul, situat intr-o fosta inchisoare militara, e un fel de oaza hippy. pentru 21 de euro  am impartit pentru prima oara in viata camera cu o japoneza si alti 3 oameni cu care nu prea am comunicat. japoneza nu s-a dezlipit de ecranul telefonului, iar dimineata, dupa ce a facut galagie (infernala, desigur, ca toate galagiile) a disparut spre alta capitala.

mi-a luat cam doua ore ca sa mi se para ca stiu orasul. pe seara am ajuns la un event al festivalului City of Women, acesta fiind si pretextul deplasarii in slovenia. m-am intors la hostel si am dat peste trupa amala, care performa in lounge intr-o versiune mai rock. si asa s-a dus prima seara.

 

a doua zi am devenit turist, postura care, desi calatoresc destul de mult, mi-e foarte indepartata. mi se pare imposibil sa nu-ti placa ljublijana. m-am plimbat alene, fara harta. la prinz am mincat o supa groasa de varza cu cirnati, care m-a indreptat spre parcul tivoli unde mi-am facut siesta. intre timp am vizitat muzeul de arta moderna unde am executat un starshitting. dupa ce am mai facut citeva fotografii din ceea ce pare a deveni un nou proiect, am degustat o delicioasa prajitura cu portocale intr-un loc numit cacao, alaturi de nina si kent. ultima oara ii intilnisem din intimplare in timp ce incercam din greu sa las o soseta la pavilionul statului singapore de la bienala de la venetia.

in tivoli park, dupa ce m-am ridicat de pe banca unde zacusem linistit jumatate de ora, un domn care semana cu andy warhol si avea un baston ca al lui andrei cadere mi-a cerut voie sa se aseze pe locul meu. am purtat o scurta si amuzanta conversatie.

seara am vazut un performance despre identitatea europeana intr-o veche fabrica de energie electrica. mi-am terminat seara citind camil petrescu.

in urmatoarea dimineata am vizitat muzeul de arta contemporana (in cel din zagreb, in care locuiesc, n-am ajuns inca sa-i vad colectiile ) unde am dat peste desene de perjovschi si video-uri de paul neagu si grigorescu. sa fie din vina artei, pentru ca n-a existat intentie, dar s-a intimplat un starshitting II.

scriu toate acestea intr-un autocar care ma duce spre orasul osijek. ce caut acolo? imi vine in minte o faza din seinfeld, cind elaine gaseste in cutia postala o invitatie la o nunta in india si pufneste, “yeah, sure, India, I’m going to India…”

dulce finalizare

pe vremea cind lucram la playboy priveam adesea (adica zilnic) pe geamurile biroului de la luterana la cladirea de vizavi, aflata in constructie de ceva vreme. cind a fost gata am simtit un sentiment intens de satisfactie, chiar si cind am aflat ca e destinata sa devina sediul SRI. desi sint dezordonat si incep multe lucruri in acelasi timp (sau poate de aceea) ma bucura sa asist la finalizarea a orice. citesc cu entuziam despre  fiecare segment de autostrada dat in folosinta, ma uit cu ochi de stapin la orice cladire care creste si se apropie de inaugurare. in zagreb am sub ochi un viitor kaufland. cum ieri au lucrat intens la fatada,  sper sa-i apuc deschiderea. daca e cazul, cobor sa dau o mina de ajutor, numai sa fie gata cita vreme sint aici.img_2585

PhD

se pare că am intrat pe traiectoria de succes. in trei ani, cu putin noroc, pot fi acuzat și eu de plagiat.

candidat

sfirsituri si inceputuri

vineri am refacut pentru o seara dilletant gathering. n-a fost in niciun fel. n-am simtit niciun fel de entuziasm, dar nici tristete. m-am hotarit sa-i las chitara bas lui edi, ceea ce  inseamna sfirsitul asumat al unei epoci. cita vreme mai statea la capatul patului imi oferea speranta ca ma voi reapuca, cine stie cind, sa invat sa cint. am cumparat-o in 2012, am invata sa deschifrez o partitura de pe net. in loc sa rog pe cineva sa-mi dea lectii, mi-am cumparat o carte ramasa nefolosita. pina in 2014 am tot facut jam-session-uri. in perioada aceea chiar credeam ca o sa ajung sa fac ceva cu muzica, ca o sa ne transformam intr-o formatie. n-a fost sa fie, nu pentru mine. o iau ca pe un semn de maturitate. probabil ca pasiunea pentru muzica se va reflecta doar in performance, cum a ajuns si sahul.

*

in seara asta am ajuns in studioul meu ciudat din muzeu de arta contemporana din zagreb. timp de trei luni voi locui aici singur si am nevoie urgenta de o strategie de supravietuire.

carti & filme- septembrie 2017

carti

  1. floarea de menghina – svetlana carstean
  2. arzee the dwarf – chandrahas choudhury
  3. cultural seeds: Essays on the Work of Nick Cave 
  4. new media in Late 20th-Century Art – michael rush
  5. o suta de ani la portile orientului – ioan grosan r
  6. oceanul de la capatul aleii – neil gaiman
  7. nietzsche – michael tanner

filme

  1. margaret (2011) r
  2. nostalgia (tarkowski, 1983)
  3. god’s pocket (john slattery, 2014)
  4. superman vs batman (zack snider, 2016)
  5. metropolitan (whit stillman, 1990)
  6. pulp: a film about life, death and supermarketes (florian habicht, 2014)
  7. a fat man on the beach (michael bakewell, 1973)
  8. the ridiculous 6 (frank coraci, 2015)
  9. out of the dark (jeffrey lau, 2005
  10. man on wire (james marsh, 2008) doc
  11. getting straight (richard rush, 1970)
  12. grand canyon (lawrence casdan, 2013)
  13. sieranevada (cristi puiu, 2016)
  14. heaven knows what (ben & joshua safdie, 2014)
  15. chronicle of a disappearance (elia suleiman, 1996)
  16. peaky blinders – season 3
  17. hors satan (bruno dumont, 2013)
  18. 7 days in Havana (7 directors, 2012)
  19. julieta (almodovar, 2016)

 

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑