Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

Month

January 2017

starshitting days are over

starshitting

o idee aparuta in romanul lorgean in 2007 a devenit piesa de teatru in 2009. am inceput sa lucrez la ea la un workshop cu gianina carbunariu. pe atunci se numea pielea. am terminat-o in berlin, intr-o cafenea de pe warschauer strasse. in 2014 s-a jucat pentru prima oara. dupa premiera, actorul principal a disparut ca magarul in ceata si, la sugestia regizorului, alexandru nagy, am ajuns sa joc un rol pe care in mod sigur nu l-am scris pentru mine. dupa un an si jumatatete, in primavara trecuta, am tras primele cadre din filmul bazat pe piesa. scenariul nu e radical diferit, dar filmul are alta miza. ma intereseaza sa vad cum mediul schimba mesajul si cum diversele posturi care s-au ivit de-a lungul anilor pe linga acest proiect au influentat produsul final. ca performer, ma intereseaza sa vad cum o sa fiu in stare sa joc in doar patru nopti de filmare, mai bine de 25 de pagini de text, cu un actor englez cu care nu am repetat niciodata, regizind si ocupindu-ma si de productie. ce-i drept mi-am cam pierdut somnul. nu-mi doresc decit sa inceapa ca sa nu mai fie cale de intoarcere si toate deciziile pe care le mai am de luat sa le iau in momentul respectiv.

m10440938_10152299910493682_3399092286231774084_n

Advertisements

intimplari extraordinare din bucataria mea

o zi care incepe aprinzind 3 din cele 4 ochiuri ale aragazului pentru a pune pe foc un ibric de cafea, unul de ceai si o oala de ciorba nu poate fi decit extraordinara.

chiar daca sint racit si abia ma misc prin casa.

aseara am uitat pe foc un alt ibric. era cel imprumutat de la d., ca sa-mi insenineze diminetile la solitude. doua ore mai tirziu, cind un miros dulceag ma facuse sa adulmec prin casa, am realizat ca se intimplase ceva in bucatarie.

am aprins lumina, am stins aragazul.

dimineata, am ramas cu coada ibricului in mina. img_3328

si nici cu d. nu mai vorbesc din vara

garments

My friend, I am not what I seem. Seeming is but a garment I wear — a care-woven garment that protects me from thy questionings and thee from my negligence. The “I” in me, my friend, dwells in the house of silence, and therein it shall remain for ever more, unperceived, unapproachable. khalil gibran

img_2686

You ask me how I became a madman. It happened thus: One day, long before many gods were born, I woke from a deep sleep and found all my masks were stolen, — the seven masks I have fashioned and worn in seven lives, — I ran maskless through the crowded streets shouting, “Thieves, thieves, the cursed thieves.”

Men and women laughed at me and some ran to their houses in fear of me.

And when I reached the market place, a youth standing on a house-top cried, “He is a madman.” I looked up to behold him; the sun kissed my own naked face for the first time. For the first time the sun kissed my own naked face and my soul was inflamed with love for the sun, and I wanted my masks no more. And as if in a trance I cried, “Blessed, blessed are the thieves who stole my masks.”

Thus I became a madman.

And I have found both freedom of loneliness and the safety from being understood, for those who understand us enslave something in us.

micile santiere

acum doua zile am vopsit cu albastru un cadru de geam si caloriferul de baie. in ultimele zile am scuturat rafturile din biblioteca si am pus deoparte toate lucrurile mici care stateau pe carti. deocamdata se afla pe intr-o gramada pe parchet, asteptindu-si rindul la sortare. am curatat un faras si maturica aferenta. am strins hirtiile din calatorii – bilete, note de plata, scrisorele, post-it-uri cu adrese si mesaje, flyere cu scopul de a le pune intr-un caiet anume. am indepartat pinzele de paianjeni, nu si paianjenii. am turnat zat de cafea in ghiveciul unicei plante din casa. am aruncat medicamentele vechi, am pus intr-o punga toate cutiile si blisterele celor folosite cu scopul de a le da cindva o intrebuintare artistica. am spalat obiectele de sticla si portelan. risipite cum erau, am strins intr-un colt printurile legate de tema de cercetare. de sub pat si alte locuri ascunse, revistele ajung pe rafturi, ca sa adune praf si de la inaltime.

santiere ample sint deschise in fiecare camera, dar doar eu le cuprind vastitatea. vizitatorii vad doar citeva chestii pe jos si o cirpa de praf. obiectele din casa comunica intre ele si mi-au construit un traseu pe care-l execu. spiritul casei cstie mai bine decit mine unde, ce si cum sa fac.

si ce-mi mai place asta.

img_3233

cinci (video) camere din zagreb

in acest scurt documentar se regasesc toate camerele despre care am scris.

camerele primei lorgennale.

lorgennale e o casa-vagon.

Blog at WordPress.com.

Up ↑