Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

Month

May 2015

carti & filme & spectacole – mai 2015

carti

1. simfonie in alb – adriana lisboa
2. vremea lumii care paleste – eugen ruge
3. o vara misto – wolfgang herrndorf
4. pielea – curzio malaparte

5. sora lui freud – goce smilevski
6. dusmanul poporului – olga slavnikova
7. perechi in formare – urs faes
8. judecatorul si calaul sau – friedrich durrenmatt

filme

1. don’t look now (nicholas roeg, 1973)
2. neil young: year of the horse (jarmusch) doc
3. chinese coffee (al pacino, 2000) r
4. l’age d’or (bunuel, 1930)
5. el naser salah el dine (youssef chahine, 1963)
6. barney’s version (richard j. lewis, 2010)
7. ben-hur (william wyler, 1959)
8. practice of love (valie export, 1984)
9. curb your enthusiasm – season 7, 8
10. basquaiat (schnebel, 1996 )
11. stewie griffin, the untold story (seth macfarlane, 2005)
12. sophie’s choice (alan pakula, 1982)
13. the best offer (giuseppe tornatore, 2014)
14. the rover (david michod, 2014)
15. micmacs (jean pierre jeunet, 2009)
16. avengers: the age of ultron (2015)
17. une chamber en ville (jacque demy, 1982)
18. mistery men (kinka usher, 1999)
19. clear history (2013, greg mottola)

Spectacole

farah saleh – free advice
zachary oberzan – elvis songs
florentina holzinger/Vincent riebeek – essential holzinger/riebeek
stefanie sourial/denice bourbob – nothing compares to you! No. You! No. YOU!
doris uhrlich – uchlich ausgebrutet
temple of deliverance – mermaid & seafruit
michikazu matsume – goodbye

robert steijn/gabiela hiti – this could not be written by a woman
proleten passion 2015

mein haus ist das ereignis

mai am mai putin de trei zile vieneze, am inceput deja sa-mi fac valiza, mai ales ca vineri se vor stringe oameni aici, in seegasse, la un eveniment sa zicem, lorgean theatre, pentru ca unde sint eu e si lorgean chiar daca n-am neonul la mine, a ramas agatat pe peretele unde jucam starshitting-ul.DSCN0346

o sa-mi fie dor de atmosfera asta linistita, de bunastare potolita, de frigiderul plin, de budincile de gris, de patul urias si de tramvaiul D. daca n-as fi avut examenele as fi fost mai fericit, dar nu stiu ce as fi facut cu mult mai mult timp liber.
n-am fost prea home alone aici, la un moment dat a venit toata familia polonezei cu care impart apartamentul, dar erau ok. miine se va juca cu casa deschisa, iar spectatorii vor aduce obiecte legate de vienna.

cartea de la toaleta

am fost solicitat sa scriu pentru hyperliteratura un text despre cititul pe buda.
iata-l:
bunica imi spunea sa nu citesc la masa pentru ca o sa-mi citesc mintile. aveam 10-12 ani pe atunci si devoram biblioteca fostei directoare a scolii din virful cimpului, satul unde imi petreceam verile. cind nu eram sub ochii ei, adica in tot restul anului, am continuat sa citesc si sa maninc in acelasi timp. in aceeasi masura savuram si lectura in timpul procesului opus ingurgitarii. daca la tara cititul in wc-ul din fundul curtii, un fel de sicriu mai incapator, bintuit de muste, mirosuri si paianjeni nu era recomandat, dat fiind viteza cu care incercam sa-mi ispravesc treburile, in baia de acasa lecturile erau la ordinea zilei. intrucit am acest obicei din copilarie, imi este acum imposibil sa intru in toaleta fara sa fiu insotit de o carte. lecturi usoare, pentru ca mintea si trupul au nevoie de armonie si doar unul dintre ele trebuie solicitat. mi se intimpla sa ma invirt si citeva minute prin fata bibliotecii pina gasesc cartea potrivita pentru acel moment. Acum zece ani, cind ma mutasem intr-o casa noua unde puteam modifica interiorul am comandat timplarului sa-mi faca un raft linga tron. m-am gindit sa initiez si o colectie intitulata raftul de la toaleta. baia din casa aceea era locul preferat din apartament. De altfel, se pare ca am o inclinatie catre activitatile acestui spatiu: am avut o trupa care se numea grupul sanitar si am scris piesa de teatru “pe culmile revarsarii (StarSHITting)”. dac` mincarea in combinatie cu cititul mi-o fi stricat mintile, eliminarea ei + citit poate ca le-a mai echilibrat.

intreg materialul (7 scriitori povestesc despre relatia lor speciala cu wc-ul) e aici.

dupa ce l-am citit mi s-a parut de bun simt aparitia unei zile internationale a cititului pe buda.

i’m a victim of this video

DSCN0522
acum 9 ani am filmat principiul dragostei comunicante, in care am folosit ca soundtrack o piesa grupul sanitar si alta din pipilotti rist, I’m a Victim of this Song care, din punct de vedere muzical, e un cover dupa wicked game. nu stiu din ce motive, n-am trecut la credite ambele piese, cred ca m-am gindit, naiv si usor stupid, ca privitorii isi vor inchipui mai usor ca vocea din cintec apartine mariei, personajul principal.
ieri am fost in krems, un orasel aflat la o ora de viena, pentru o expozitie retrospectiva pipilotti rist.
de la laptop la proiectii pe trei pereti in acelasi timp diferenta e uriasa. am stat aproape trei ore cufundat in video-uri, instalatii si proiectii, printre care si cea de mai sus. pentru ca a trecut atita vreme nu mai tin minte daca tipul de filmare folosit in scurt-metraj, acele scanari corporale, corpurile vazute ca o instalatie de tuburi, era inspirata tot din pipilotti rist. in restul lucrarilor ei foloseste din plin aceasta tehnica, care imi place mult si acum, cit si explorarea texturala a imaginii.
de 2-3 ani, tot ma gindesc sa filmez partea a treia a principiului, dar inca n-am gasit ideea potrivita si nici n-am mai avut drive-ul necesar. poate in venetia, poate in vara in olanda, unde o sa particip intr-o rezidenta-workshop si in care voi putea poate utiliza resursele si mai ales energia de acolo.

DSCN0524

are you jogging?

aseara m-am asezat pe o banca aflata pe malul canalului derivat din dunare care e la 2 minute de cladirea in care locuiesc. eram in tricou si pantaloni scurti ceea ce mi-a scurtat sederea. aveam la mine o bere radler si cartea “sora lui freud”. pe aleea care urmareste apa treceau tot felul de oameni, printre care si alergatori. unul dintre ei alerga intr-un mod ciudat: bratele, in loc sa-i fie lipite de corp pina la nivelul coatelor, se balanganeau undeva in dreptul capului, cum ar face cineva care ar fugi panicat dintr-o casa in flacari. mi-am spus “this must be some kind of jogging” si am ris de unul singur de propria metagluma. o chinezoaica cu sinii mari m-a privit cu relativ interes si m-am uitat si eu in urma ei. un cuplu s-a oprit in dreptul unui cos de gunoi si i-a facut o poza. n-am inteles de ce, dar si eu fac poze fara sens.
am mai ris acum citeva zile cind am primit un mail de la niste artisti care imi spuneau ca ar prefera sa ne vedem la sfirsitul saptaminii cind va ploua. apoi am citit mai departe, cautau locatii pentru un proiect si aveau nevoie de vreme frumoasa. mailul era scris fara majuscule, stil pe care l-am gasit intotdeauna confortabil.
m-am vazut cu ei vineri, inainte de plecarea in graz, au fost cei mai simpatici vienezi de pina acum. ea are peste 60, el are in jur de 50. am vorbit despre actorie si performance, concentrare, audienta si putere, rizind foarte mult.

DSCN0364

si tu, brut?

duminica trecuta am ratat o intilnire si am ajuns in prater, tulburator de asemanator cu satul de vacanta din mamaia. n-am facut nicio poza, in schimb ieri si alaltaieri am tot adaugat fotografii la proiectul “viata e in alta parte” in care tot fotografiez oameni care fotografiaza.
doua zile in care n-am stat foarte bine picioare mi-au mai temperat din entuziasmul initial. in dimineata asta m-am trezit cu cearcane ridate, am visat ca eram o urmarit de o entitate feminina ca in the ring. zburam amindoi, dar ea era mai rapida. nu m-a prins sa ma terciuiasca, dar nici nu m-a lasat in pace. n-am fost in stare de nimic toata ziua.

alaltaieri am avut o intilnire cu cineva care a intirziat jumatate de ora, a vorbit in continuu numai despre ea si apoi s-a scuzat ca nu are bani cash. am platit eu. cu spume, sperind sa nu o mai revad vreodata.

din fericire, am prins o perioada misto la brut, thomas, cel care se ocupa de programele institutiei, nu va mai lucra pentru ei si, in cinstea plecarii lui se organizeaza tot felul de evenimente, concerte si performance-uri. ieri am vazut un artist japonez care a citit scrisori de bun ramas adunate de pe internet si nu numai. scrisori ale unor sinucigasi, ale unor oameni care-si dadeau demisia (m-am gindit la 8 ore), scrisoarea mariei tereza catre fiica sa marie antoinette inainte de a pleca spre franta, scrisoarea unui kamikaze, scrisoarea unei iubite catre un ex, scrisoarea unei ex-sotii catre ex-husband. ultima dintre ele se afla la mine, nedeschisa, pentru ca pe cele mai lungi nu le-a citit, doar le-a povestit ori pomenit.

DSCN0425

DSCN0368

DSCN0389

tot mai mica italie – going nomad

documentarul meu despre comunitatea de italieni din satul dobrogean greci, a intrat intr-o competitie intitulata nomad shorts.

incepând de astăzi și până pe data de 15 mai 2015, votul online este deschis tuturor utilizatorilor pe pagina de YouTube a Festivalului. In funcție de numărul de like-uri primite de fiecare scurtmetraj va fi intocmit un clasament, iar primele scurtmetrajele de pe primele șase poziții vor fi promovate gratuit în cadrul Nomad International Film Festival (in fata unui numar de aproximativ 25.000 de spectatori).

eu zic ca macar e de vazut, daca nu de dat like.

trei intilniri, doua fotografii si o amintire

de ziua lui freud am avut trei intilniri.
prima a fost cu roberta lima, artist brazilian stabilit de aproape 30 de ani in viena.
chemistry, idei noi, contacte.
a doua a fost cu slavoj zizek, la burgtheater. aproape doua ore in care nu m-am plictisit deloc desi pe scena se afla un om stind pe scaun care-si freca nasul de doua ori pe minut. desi titlul conferintei a fost theology, negativity, and the death-drive a vorbit destul de mult despre sex. e un fel de stand-up comedian pe teme filosofice, cu multe referinte pop si sclipiri de improvizatie.
a treia a fost cu tambalagiul din tren. nu cinta la o terasa, ci in fata unei guri de metrou. l-am ascultat un minut: nu suna rau. m-am dus sa-l salut si a parut ca se bucura. n-am vorbit prea mult, ca avea treaba.
pe drumul spre casa din seegassse am trecut pe linga muzeul freud pe care l-am vizitat acum mai bine de zece ani, in prima mea venire la viena. acolo s-a nascut starshitting-ul, in toaleta fostului sau apartament. ajuns pe scurtatura, zizek se intretinea cu niste notabilitati la intrarea in cladire.

DSCN0358DSCN0357

niste domni

am impartit cuseta din trenul bucuresti-viena cu un nene care cinta la tambal la doua terase vieneze si cu un fost inginer care tocmai iesise la pensie la o companie de televizoare austriece (depanare). primul vorbea cu “domnul meu” si “am decit un singur lucru sa va intreb”, iar celalalt cu “scumpicul meu domn”. era o domneala in compartimentul ala de imi venea sa-mi sumetesc buzele si sa-mi tin degetul mic ridicat. am vorbit despre viata, sex, casatorie (am fost sfatuit sa ma grabesc, ca e atit de bine sa te astepte cineva cu ciorbita acasa), munca, moarte, izvorul vietii (adica madularul). din pacate, la deva s-au urcat niste tarani austrieci care veneau direct de pe munte si miroseau teribil. tambalagiul a deschis usa cu scirba ca sa putem respira.
*
am descoperit ca nu stau departe de zona unde am locuit data trecuta. ca de obicei cind ajung intr-un oras unde am mai fost, simt nevoia sa revad locul unde am locuit. ieri m-am plimbat alene (dupa ce am dormit o ora la prinz), am facut shopping de produse alimentare pe care nu le gasesc in bucuresti, am citit intr-un parc.
ah, bunastarea asta vieneza e incredibila, mi-a intrat imediat sub piele. un astfel de oras iti transmite senzatia ca lumea e ordonata, ca existenta are sens, ca omul poate construi un habitat care sa-i ofere confort fizic si psihic. ma intrebam ce i-ar face pe acesti oameni sa iasa din confortul caselor si restaurantelor pentru a milita, pentru a lupta pentru o cauza. probabil si-ar scutura straturile de burghezie doar daca cineva le-ar ameninta confortul. pe de alta parte, in orasul asta a aparut psihanaliza si a trait hitler.

*
nu stiu ce s-a intimplat dar ultimele trei postari pe fb par sa aiba mare succes. ori devin popular, ori chiar e misto ce mai scriu, ori what?