Search

lorgean

tot ce conteaza in viata sint aparentele

Month

March 2014

in fiecare dimineata, de cum ma trezesc (de cele mai multe ori sub ora 9) deschid precipitat laptopul si ma duc pe site-ul celor de la potsieu. e acolo un cerculetz, ca un sarpe care-si inghite coada, care indica procentajul atins de campania de crowdfunding pentru HomeFest.
mai fac acest lucru de 100 de ori pe zi. de cind a inceput aceasta campanie mintea mi s-a blocat intr-o singura directie (si corpul pe scaunul de la birou). in loc sa ma concentrez pe festival ma gindesc la campania pentru festival. am renuntat sa mai aplic pentru proiecte artistice, sa mai scriu ori orice altceva. am pierdut o rezidenta in londra.
simbetele ma duc la gradina tranzit unde sap o parcela de teren in care am pus ridichi si atunci uit ca e luna in care cer bani prietenilor si necunoscutilor si celor care au venit la lorgean si au adus obiecte.
mai sint patru zile si abia astept sa se termine, ca sa pot vorbi cu oamenii si fara sa aduc in discutie ca string bani pentru festival.DSCN3269

preview HomeFest

ionut dulamita de la TOTB a ajuns simbata la un preview HomeFest.

banner homefest

se pare ca i-a placut, pentru ca a scris urmatoarele

cu exceptia lui, la piesa de joi, in care a performat gratiela badescu, publicul a fost format numai din viitoarele gazde ale HomeFest-ului.

acum noua ani, cind m-am mutat pe sipotul fintinilor, singura incapere renovata a apartmentului era baia, care ma interesa cel mai putin. gresie si faianta. decent, ceva alb. faianta mai e si acum. m-a bucurat ca nu avea cabina de dus, ci o cada veche, batrineasca, confortabila, intrucit se poate sta in ea ca intr-un fotoliu. gresia am inlocuit-o cu travertin, o piatra sparta pe care am gasit-o si carat-o bucata cu bucata din ruinele unui santier aflat linga fostul embryo.

mi-a luat opt ani sa-mi dau seama ca oglinda baii era pusa pentru cineva mic de statura. fara sa-mi dau seama, de noua ani, ma cocosam de fiecare data cind o foloseam.

pina aseara. nu aveti de unde sti, e un sentiment mic, dar unic si intens pe care l-am trait cind mi-am vazut pentru prima oara mutra in oglinda si stateam drept.

nu mi-am mai facut un prieten pe lastfm din octombrie 2012.

Teatrul, muzica si dansul, aduse de HomeFest in casele bucurestenilor. La propriu.

daca va veti intilni cu mine zilele astea, sa stiti ca nu prea am multe subiecte de conversatie: am primit o lampa noua, steampunk (o sa-i arat fotografia in curind) si, desigur, HomeFest. cum nu prea se fac interviuri despre lampi, pentru IQ Ads am vorbit despre festival:

“Acum 5 ani, Jean-Lorin Sterian si-a transformat garsoniera din strada Sipotul Fantanilor in lorgean theatre, un teatru de apartament. In 2014 vrea sa duca conceptul mai departe si, impreuna cu Livia Radulescu si Cristina Epure, lanseaza HomeFest, un festival artistic care se va desfasura in 20 de case si apartamente locuite din Bucuresti, intre 12 si 20 aprilie. Costul biletului de intrare: o carte pentru o viitoare biblioteca de bloc.

Cu o parte din banii necesari organizarii venita din castigarea concursului de idei al Fondului Mega Image pentru Comunitate, HomeFest mai are nevoie de 6000 de lei ca sa duca teatrul in casele Bucurestiului. Pentru asta, a fost initiata o campanie de crowfunding care, pana acum, a strans putin peste 20% din suma necesara.

Cu o luna inainte de startul proiectului, i-am pus lui Lorin cateva intrebari despre ideea lui, apartamentele in care o sa se joace teatru si campania de crowdfounding.”

raspunsurile sint aici

src=”https://lorgean.files.wordpress.com/2014/03/3.jpg?w=215″ alt=”3″ width=”215″ height=”300″ class=”alignleft size-medium wp-image-1000″ />

mamele ne iubesc oricum

cita vreme sintem copii, le sintem cu atit mai dragi cu cit sintem mai cuminti, golim farfuria indiferent de continut si ne tavalim mai rar prin noroi. Matusile pretind zimbete false, posturi dragalase si poezii chinuite pentru care ne recompenseaza ciupindu-ne de obraji in timp ce scot chitaieli stridente. Vecinele ne testeaza cu intrebari timpite de genul “pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata?” (cu parintii de fata). |n schimb, tovarasele noastre de joaca ne impresioneaza atit de puternic, incit nu le uitam niciodata. De la noi obtin primul sandwich, dar inca nu ne dam seama ce inseamna asta. Mai toti barbatii tin minte numele primei iubiri din gradinita, alaturi de care si-au construit o casa din perne de canapea, dar doar scriitori au prilejul sa impartaseasca acest lucru.
Adolescentele vor sa-si chinuie adolescentii. E virsta la care sint peste baieti la mai toate capitolele si profita de cit de pierduti sintem. Adolescentele au ocazia sa-si experimenteze primele metode de seductie. Aspirind suav la vreun tantalau din clasa a XII-a care seamana cu Bon Jovi, pustioaicele isi chinuie colegii de clasa urmind pas cu pas sfaturile din revistele de profil. |n mintea unui baiat de 15 ani, gindurile pocnesc in cap ca floricelele. O emisiune cu titlul “Am intilnit si adolescenti fericiti” ar fi imposibil de realizat. |n fata fetei de care e indragostit, se comporta ca un babuin lasat peste noapte intr-un muzeu al portelanului. |n loc sa-i spuna ceva dragut prefera sa o impinga in perete. Cum sa nu te amuzi de ei? Cum sa nu invirti pe degete 2-3 gagauti pe saptamina? Ele sint cochete si suficiente. Nu au nevoie de noi decit cita vreme sint obiectul admiratiei noastre.
Mai tirziu ne iubim. Cu adevarat.
Sau devenim prieteni. Bem impreuna, mergem la film impreuna, birfim. Ne facem confidente. Citim in Eliade ca un barbat si o femeie pot fi cu adevarat prieteni doar daca fiecare iubeste pe altcineva asa ca ne povestim totul despre cei care sintem indragostiti. Ne propunem ca, in caz ca n-am gasit persoana ideala, sa ne casatorim peste douazeci de ani. Ea vrea exclusivitate, sinceritate absoluta, ajutor la nevoie. La un moment dat ne intreaba daca iubita noastra are ceva in plus fata de ea. Se duce dracului prietenia.
Iubirile de studentie sint misto. Timizii, miopii, ciudatii, smecherii, depesarii, lombrosiacii isi gasesc in sfirsit perechea si ce vor ele vrem si noi. Vrem dragoste. Vrem sa ne futem tot timpul si peste tot. Chiar si in wc-ul ala minuscul din Club A. Vrem sa ne umplem de fiinta celuilalt. Se asteapta sa le spui “te iubesc” si numai timpitii nu o fac. Putine iubiri de studentie dureaza toata viata. Cele mai multe doar un semestru.
Urmeaza perioada pe care psihoterapeutii, clerul si femeile o numesc maturitate. E mai greu ca in adolescenta. Cei predispusi se casatoresc. Dintr-o data, cuvintul “barbat” devine greu. Contine in el trei calitati de fonta: responsabilitate, stabilitate, fidelitate. Pe linga asta, trebuie sa fim cinstiti, tandri, sensibili, darnici, comunicativi, sa ne purtam bine cu copiii (dar si cu socrii, niste copii mai greu de multumit), sa fim ordonati, optimisti, romantici, ocrotitori si, desigur, cei mai buni prieteni ai iubitelor noastre. Sa le facem sa simta permanent dorite si iubite. Sa nu uitam niciodata data in care ne-am cunoscut. Iar noi ne intrebam ce se intimplat cu tipele acelea simpatice si amuzante cu care ieseam inainte la filme europene, discutam despre carti si LP-uri si care, dupa ce au apucat sa doarma in tricoul nostru, s-au transformat in femei casnice.
– Iti dai intilniri si cu barbati imaturi? intreba Seinfeld o tipa cunoscuta intr-un lift.
Habar nu am ce asteptari au femeile la timpul menopauzei de la partenerii lor. S-au obisnuit de mult cu parul nostru din ureche, zgomotele dubioase pe care le scoatem pe diferite parti ale corpului, cu mormaielile emise cind sintem deranjati din fata calculatorului si sculatul noaptea in vederea devalizarii frigiderului. Ne-au iertat orice prostie, micile meschinarii, marile tradari.
Probabil ca e suficient ca sintem pur si simplu acolo. Linga ele.
Stiu sigur ca femeile nu ne vor deprimati, slabi, nehotariti. La nici o virsta. Doar mamele ne iubesc oricum.

Textul asta a aparut in revista tabu in 2006 si in romanul Lorgean in 2007. l-am gasit in calculatorul vechi acum o saptamina si mi s-a parut cel mai potrivit pentru cea de-a o suta postare de pe blog.

dintr-un articol despre viata la 40 de ani:

By your 40s, you don’t want to be with the cool people; you want to be with your people.

homeFest, sweet homeFest

iata ca a venit momentul in care HomeFest-ul, copilul mai mult decit legitim al lui lorgean theatre sa-si scoata capul in lume:

Homefest from potsieu on Vimeo.

ca acest lucru sa se intimple, avem nevoie de voi.

am scris si o scrisoare pe tema asta, dar o sa o public peste citeva zile. asa mi s-a zis, sa nu ofer prea multa informatie dintr-o data.

pentru necunoscatori, tapetul din fundal a costat doar 39 de euro si a fost cumparat de pe oranien strasse in 2008.

carti si filme – februarie 2014

carti

1. rugati-va sa nu va creasca aripi – octavian paler
2. prieten drag, tovaras al raposatului – andrei kurkov
3. in noapte – haruki murakami

filme

1. mauve sang (leos carax, 1986) r
2. being there (hal ashby, ) r

3. blue velvet (david lynch, 1986 )
4. frances ha (noah baumbach, 2013)
5. rewind this (josh Johnson, 2013)
6. wrong cops (quentin dupiex, 2013)
7. sexy beast (jonathan glazer, 2000)
8. le boucher (claude chabrol, 1970)
9. serbis (brillante mendoza, 2008)
10. el lado oscuro del corazon (eliseo subiela, 1992)
11. I want you (michael winterbottom, 1998)
12. before midnight (richard linklater, 2013)
13. nobody’s daughter haewon (sang-soo hong, 2013)
14. johny guitar (nicholas ray, 1954)
15. prince avalanche (david gordon green, 2013)
16. il divo (paolo sorentino, 2008)
17. van gogh (maurice pialat, 1991)
18. pawn shop chronicles (wayne kramer, 2013)
19. les amants du pont neuf (leos carax, 1991)
20. rhinoceros hunting in budapest (michael hausmann, 1997)

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑