dupa trei luni si mai bine de travaliu, ieri dimineata am expulzat, dintr-o rafala, fara durere, patru pietricele.
le-am asezat alaturi de surioara lor.
prima oara am scris de starshitting in Lorgean, in 2007, inspirat de o intimplare reala petrecuta in casa memoriala a lui Freud din Viena. in 2009 am scris o piesa de teatru, Pe culmile revarsarii, in care starshittingul a aparut din nou, de data asta in alt haine, locale. piesa s-a jucat abia in 2014-2015 si, printr-un accident, dupa premiera am ajuns actor in piesa. in 2016, cu ajutorul unor prieteni, am inceput sa filmez la lung-metraj cu buget zero, bazat pe piesa de teatru. duminica am tras primele cadre, un plan-secventa de 21 de minute. vom continua in noiembrie si probabil ca va iesi, daca toate merg bine, in 2017.
weekend-ul asta le-am gazduit pe Juliette si Nina, cele doua frantuzoaice pe care le-am cunoscut in trenul teheran – ankara. a fost un weekend plin de aniversari pe care daca nu le-as fi onorat as fi scapat de raceala care m-a pleznit nemiloasa. duminica si luni am dormit in continuu, intr-o stare de ameteala si confuzie care nu mi-a permis sa fac mai nimic. aseara aveam niste cearcane ca nimburile unor sfinti. juliette mi-a adus citeva filmari facute in trenul unde timp de trei zile s-a socializat, cintat si, de cum s-a trecut granita cu turcia, s-a baut in continuu bere efes. pentru ca tocmai invat sa montez, pregatesc un scurt filmulet din care am extras un fragment in care mi se pare ca arat, pentru o secunda, ca salman rushdie.
a fost o fata care s-a crezut godot
pina cind vladimir si estragon au inceput sa vorbeasca despre altceva
diseara ma intilnesc cu ea
azi a fost o zi buna pentru titluri:
l-am gasit pe cel pentru video-ul bazat pe filmarile homefest si pe cel pentru piesa de teatru la care imi fac notite de ceva vreme si pe care sper sa o scriu in vara asta in germania: numai hestia sta acasa.
asa ca n-o sa mai pun niciun titlu la postarea asta.
carti
- plopii din berlin – anne birkenfeldt ragde
- marturisirea lui lucio – Mario SA- Carneiro
- eleganta ariciului – muriel barbery
- zatul – tatiana tolstaia
- un deces in familie – james agee
filme
- banat (il viaggio, adriano valerio. 2015)
- deadpool (tim miller, 2016)
- la danza de la realidad (alejandro jodorowsky, 2013)
- winter sleep (ceylan, 2014)
- love exposure (sion sono, 2008)
- the danish girl (tom hooper, 2015)
- the league – season 1
- aloha (cameron crowe, 2015)
- zoolander 2 (ben stiller, 2016)
- va savoir (Jacques rivette, 2001)
- la double vie de veronique (krzysztof kieslowski, 1991)
- august: orange county (john wells, 2013)
- letters from an unknown woman (max ophulus, 1948)
- henry fool (hal hartley, 1997)
spectacole
hedwig & the angry inch – the missing half – regie: iris opris
pentru foarte multi ani, la fiecare revenire in constanta, mergeam pe un traseu care-l refacea pe cel al unei nopti din timpul liceului, cind condusesem acasa, dupa o petrecere (chindie) o fata de care ma indragostisem. locuia in ceea ce numim “peninsula”, dupa piata ovidiu, linga arhiescopie, cladire care in anii aia adapostea biblioteca judeteana.
(trebuie sa mai fi scris despre asta pe ublog, dar cind sint in constanta, am reactii din constanta, intotdeauna aceleasi)
alice locuia intr-un bloculet cu doua etaje care n-a aratat niciodata foarte bine, desi zona aceea o banuiam locuita de oameni instariti. cladirea parea partial locuita, desi partea din dreapta a fost dintotdeauna parasita. acum doi ani am lasat o camasa galbena pe usa de la intrare, ca sa marchez un loc in care am intrat de doua-trei ori si despre care am fantasmat activ si la 10 ani dupa terminarea liceului.
acum insa, blocul, inclusiv etajul ei, avea toate ferestrele sparte si un aer de cernobil. pe sirmele din balcon, unde altadata atirnau hainele ei sexy nu mai era nimic.
unde esti tu, alice? in ce cartier, oras sau tara te-ai mutat de pe arhiescopiei? dansul si sarutul ala de la majoratul lui marius m. au fost printre cele mai erotice lucruri din viata mea. imi amintesc ca m-am dus la baie ca sa si vad nu doar sa simt cum imi tremura incontrolabil buza de jos. de excitare, se zbatea ca un peste in cirlig. mi se intimpla tot mai rar acest lucru.
te-am intilnit dupa ani buni in macdonalds-ul de la unirii si mi-a luat ore ca sa-mi revin din emotie. nu stiu ce naiba faceai tu atunci in bucuresti. acum 4-5 ani sau mai mult te-am sunat pe fix si, culmea, ai raspuns la acelasi numar la care vorbisem de citeva ori in liceu, regasit in cartea de telefon. nu vrei sa stii cit ma pregateam ca sa dau acele telefoane, in care spuneam citeva idiotenii gituit de emotie. a ramas sa vorbim duminica, am sunat de doua ori si am inchis. nu indraznisem sa-ti cer mobilul. si mi-a fost frica sa te revad, pentru ca am preferat sa te transform intr-un mit personal.
se spunea despre tine ca esti curva, dar in liceu asa se spunea despre toate fetele care ieseau cu baieti mai mari. apoi am cunoscut pe cineva care chiar lucrase la tine in stabiliment, pentru ca tu erai chiar sefa. ceea ce n-a stirbit atractia si fascinatia, ba dimpotriva.
te am insa pe vecie pentru aproape un minut pe caseta video de la majoratul meu. dansăm blues, pe when a man loves a woman. ai fruntea pe umarul meu si arati timeless, cea mai cool din toata petrecerea.
alice, ma intreb ce-o sa mai scriu despre tine peste zece ani, ce-o sa-mi mai aduc aminte, ce-o sa mai inventez.
lorgean 