cind citesc carti de non-fictiune am nevoie de compensatii beletristice, ceva care sa nu ma solicite prea mult, ca un pansament gastric pe linga un antiinflamator (sint dopat cu tador zilele astea). ultima carte de acest gen a fost “daca citesti cartea asta inseamna ca am murit” care, in ciuda titlului morbid, e o poveste relativ amuzanta. are cam aceeasi tema cu un film care mi-a placut, the man that would be king, cu michael caine si sean connery. daca in filmul lui john houston cei doi aventurieri ajung in kafiristam (undeva linga india/pakistan) unde sean connery devine rege, pe urmele lui alexandru cel mare, in cartea lui andrew nicoll un acrobat german se da drept regele (pentru citeva ore) albaniei, in locul adevaratului monarh, aflat inca pe drum.

ce e interesant e faptul ca a existat un rege “modern” al albaniei. ca si otto, acrobatul, era neamt. wilhem von wied a fost nepotul reginei elisabeta a romaniei. ei ii datoreaza, in mare parte, si intronarea sa de catre marile puteri. n-a avut timp sa afle cum e iarna in albania. a domnit citeva luni, din 7 martie 1914 pina in 3 septembrie 1914. a murit in predeal! si a fost inmormintat la doi pasi de blocul meu, la biserica luterana. a avut un fiu si o fiica. ea, marie eleonore, a murit in inchisorile comuniste in 1956, el, printul carol victor, mostenitorul tronului albaniei, a trait in londra si a murit de batrinete in 1973.

heavy metal cool

mi-am mutat casetele audio din doua cutii jerpelite si prafuite intr-o singura cutie mai mare de carton, prilej de nostalgii feroce. pe vremea lor, a casetelor, una din marile mele placeri era sa fac selectii. una dintre seriile de acest fel, dedicate muzii rock ,se intitula heavy cool. citind playlist-ul volumului III, am realizat ca ascultam chiar in acel moment o piesa care se afla pe caseta, evidence – faith no more. ceea ce mi-a adus aminte ce scriam in jurnal pe la 18-19 ani: ca, daca si peste 20 de ani o sa dau din cap pe metallica o sa fiu mindru de mine. probabil ca voiam sa spun ca imi doream ca o parte pe care o consideram importanta a fiintei mele sa nu se piarda. mi se intimpla sa mai ascult metallica, dar foarte rar. in schimb, comparind tonul jurnalelor din 1993-1994 cu cel de acum, se pare ca din punct de vedere emotional ma plimb pe aceleasi carari.
*
mi s-a parut deprimant sa termin anul citind papini – un om sfirsit. ieri mi-am cumparat invizibil, de paul auster. e un titlu mult mai potrivit.

Advertisements