in 1995 am venit la bucuresti la un concert joe cocker, rod stewart si eros ramazotti. cistigasem un concurs al revistei vox pop rock. a fost unul dintre primele concerte mari la care am ajuns, dupa michael jackson si rock ’93. concertul s-a terminat seara tirziu, dar nu mai stiu cum am ajuns inapoi in constanta. dintre cei trei, singurul care m-a impresionat a fost joe cocker. a fost si un moment emotionant, cind publicul a inceput sa arunce in aer cu paharele de hirtie, intr-o explozie de bucurie. in mod vadit si el era emotionat de ce se intimpla in fata lui. peste citiva ani, mi-a placut mult n’oubliez jamais. pe urma am aflat ca nu compunea niciodata, ca toate cintecele lui erau scrise de altii si asta mi-a placut mai putin. n-am mai ascultat de mult pina in seara asta cind am citit ca a murit. ii datorez o seara misto din bucurestiul anului 1995, un oras inca necunoscut si atragator.

Advertisements