aveam citeva locuri in preajma blocului BI4, scara c, b-dul mamaia 68, unde as fi putut sa-mi las perechea de blugi care se rupsese suficient de tare ca sa devina nefolosibila. unul dintre ele ar fi fost chiar printre coloanele fostei cofetarii trandafirul, care dadea si numele cartierului. din pacate, coloanele fusesera unite si intre ele aparusera diverse spatii comerciale, noi si deja paraginite. intr-un timp functionase acolo un restaurant chinezesc, acum se itise un cazinou.
un alt loc ar fi fost bordura de piatra unde mi-am petrecut multe seri in adolescenta care a durat de la 13 la 20 de ani. era locul unde ne intilneam noi, baietii. fete nu erau, aveau sa apara (sau sa creasca) mult mai tirziu in cartierul nou, care fusese dat in folosinta in 1988. ieseam afara si in scurta vreme aparea cineva. ori ma uitam de la balcon, cel care dadea spre bulevard, in timp ce celalalt se deschidea spre mare, ca sa vad daca cine e deja iesit.
spre deosebire de alte dati cind m-au mai dus pasii in zona trandafirului, am descoperit ca se putea intra in scara blocului. usa era deschisa pentru niste muncitori care roboteau pe undeva in maruntaiele cladirii. am urcat cu liftul la etajul 5. liftul era neschimbat. strania senzatie de a-mi lipi palmele de peretii lui, cautind urme ale urcarilor si coboririlor mele. nu le-am gasit. am mai fost acolo, n-a fost pentru prima oara. nici nu stiu de ce fac asta, sint ca un animal care amusina trecutul, un ciine care-si linge coaiele amintirilor. am vrut sa fotografiez pantalonii pe cutia postala apoi mi-am dat seama ca locul cel mai potrivit e scara.
scara unde jucam fotbal cu cuie. un placaj marginit de o banda de elastic in care erau infipte cuie, o bila.
scara pe care am descris-o in gasca rosie, povestirea cea mai ambitioasa a primului meu volum, scris in intregime la masina de scris in camera din blocul BI4.

DSCN0128
bateria aparatului a murit dupa 5 poze. m-am intors pe bordura de piatra dupa un ultim popas in lift.
n-a aparut nimeni. nici catala, nici cristi, nici ganea, nici cretu, nici minciu, nici muli, nici stefan, nici paul, nici ciusca. un dresor de ciini ii arata unei domnisoare cum sa-si tina in friu potaia. undeva pe iarba un grup de pustani mincau pufuleti. printre ei se afla o fata si i-am invidiat.
mi-am luat o cafea dintr-un aprozar care nu era “pe vremea mea”.
am stat acolo o vreme apoi, cu paharul de pastic in mina dreapta, am luat-o incet pe b-dul mamaia, fost lenin, spre blocul capitol.

Advertisements