ieri la 9 dimineata, dupa ce-mi facusem niste analize, ma aflam in KFC-ul din romana. in afara de un nene ce parea homeless nu mai era nimeni. era placut: am consumat o chifla in care se afla un ou si o felie de brinza topita in timp ce citeam dilema. nu s-a mai intimplat nimic deosebit cu exceptia acestei conversatii pe sms cu razvan:
eu: zi un numar
el: infinit
eu: dubla curbura a infinitului* te-am batut!
el: sa-mi bag p..a!
genul acesta de glumite se intimpla intre noi (am mai scris despre asta) de cind eram colegi de generala. e o mare fericire sa stiu ca exista cineva cu care pot avea genul asta de conversatii timpite si absurde. in scoala faceam schimb de carti de leonida neamtu, in care regaseam acelasi tip de umor timpit. placerea oferita de aceasta conversatie adinca m-a tinut intr-o stare de buna-dispozitie toata ziua.
*e o carte de leonida neamtu
lorgean 
March 19, 2017 at 12:46 pm
leonida neamțu? am căutat pe google, ce prolific!
aveam și-o carte în bibliotecă: aventură și contraaventură (sic!)
March 23, 2017 at 8:54 am
am recitit de curind cartea pe care am pomenit-o. mai greu de savurat la virsta asta, totusi are un stil care nu semana cu nimic de la noi. leonida neamtu a inceput cu poezie, a terminat cu romane pseudo-politiste.