acum 9 ani am filmat principiul dragostei comunicante, in care am folosit ca soundtrack o piesa grupul sanitar si alta din pipilotti rist, I’m a Victim of this Song care, din punct de vedere muzical, e un cover dupa wicked game. nu stiu din ce motive, n-am trecut la credite ambele piese, cred ca m-am gindit, naiv si usor stupid, ca privitorii isi vor inchipui mai usor ca vocea din cintec apartine mariei, personajul principal.
ieri am fost in krems, un orasel aflat la o ora de viena, pentru o expozitie retrospectiva pipilotti rist.
de la laptop la proiectii pe trei pereti in acelasi timp diferenta e uriasa. am stat aproape trei ore cufundat in video-uri, instalatii si proiectii, printre care si cea de mai sus. pentru ca a trecut atita vreme nu mai tin minte daca tipul de filmare folosit in scurt-metraj, acele scanari corporale, corpurile vazute ca o instalatie de tuburi, era inspirata tot din pipilotti rist. in restul lucrarilor ei foloseste din plin aceasta tehnica, care imi place mult si acum, cit si explorarea texturala a imaginii.
de 2-3 ani, tot ma gindesc sa filmez partea a treia a principiului, dar inca n-am gasit ideea potrivita si nici n-am mai avut drive-ul necesar. poate in venetia, poate in vara in olanda, unde o sa particip intr-o rezidenta-workshop si in care voi putea poate utiliza resursele si mai ales energia de acolo.
lorgean 