din aeroport am luat un bus care m-a lasat la metrou.
eram convins ca apartamentul pe care il retinusem pe airbnb se afla pe vaci utca, adica in inima orasului.
am mers pe vaci utca pina s-a terminat fara sa dau peste numarul 169.
o tanti amabila mi-a spus ca adresa e de fapt vaci ut si ut nu e vreo prescurtare de la utca.
iar vaci ut se afla la marginea orasului.

dupa ce petrecusem doua ore placute intr-un kfc, tragind de timp, acum am realizat ca eram in intirziere.
si intirziat am ramas.

pe 1 aprilie catolicii sarbatoresc pastele.
am la mine bagajele pentru doua luni si cinci tari.
aceste doua informatii, aparent disparate, au ceva in comun – efectul – corborate, au facut ca deplasarea mea sa fie cam dificila.
in plus, am plecat fara sa-mi fac roamingul pentru ca m-am portat la alata companie (am parasit vodafone pe care-l foloseam din 1999)
vremea era in continuarea sinistra – vint, si frig.

am ajuns la blocul cu pricina. am reusit sa intru desi nu aveam interfonul.
am ajuns in fata usii.
nu era nimeni.

am iesit, am descoperit un pizza hut. am baut o cafea, m-am dus la toaleta, mi-am facut freza, adica mi-am dat cu apa rece pe chelie.

din fericire aveau wifi asa ca am descoperit un mesaj de la gazda care mi-a spus ca pot gasi cheia intr-un dulap de pe palier.

la 10 minute dupa ce ma instalasem, a venit una dintre locatare chiar cind ma bucuram de toaleta.
am aflat ca toti din apartament erau scientologi. ea isi vinduse tot si locuia impreuna cu fiul ei de 8,9 ani intr-o singura camera, in paturi suspendate. la toamna voia sa se mute in grecia.

dupa ce am receptat aceste informatii m-am putut prabusi in pat. am dormit 3 ore si tot restul zilei am lincezit in camera.

Advertisements