ma aflu intr-un apartament urias aflat deasupra teatrului rampa din stuttgart. ceilalti dorm. ceilalti sint hasan, dima si shams, palestieni. dima mi-a fost cea mai apropiata persoana din ultimele trei luni si desi relatia noastra a fost cu suisuri si coborisuri sint bucuros de fiecare data sa o am in preajma. in special la petreceri. pe hasan l-am cunoscut anul trecut la o petrecere in solitude a si a devenit treptat un prieten drag. pe shams am intilnit-o aseara, inca nu stiu prea multe despre ea, doar ca se afla aici intr-un proiect dramatic pentru artisti din tarile musulmane. dupa cele 10 ore petrecute in autobuz si o noapte semi-nedormita in seara trecuta n-am fost capabil de prea multa socializare.

performance-ul din 92 a functionat. la ora 7.04 seara, cind m-am urcat in autobuz eram fericit ca plec si ca (probabil, posibil) nu o sa ma mai intorc vreodata. ca si anul trecut linga mine se afla s. care a venit pentru ultima imbratisare. doar ca, spre deosebire de anul trecut, cind am plins la plecare, de data asta eram bucuros sa ma desprind din imbratisare.

in total, am luat 92-ul de 10 ori.  suna banal, dar fiecare calatorie a fost diferita. in primele 3-4 am citit, pe urma am facut fotografii si am filmat. un drum l-am facut tinind ochii inchisi, alte doua discutind cu alti rezidenti, in altele m-am uitat pur si simplu pe geam. calatoriile cu autobuzul sint de obicei “nesimtitoare”, stai cufundat in ginduri, asteptind ca timpul sa treaca si sa ajung dintr-un non loc intr-un “loc”. am fotografiat detalii, statii, m-am uitat cu atentie la oameni pe care nu o sa-i mai vad vreodata. mai ales in prima parte am savurat fiecare moment petrecut acolo desi, in saptaminile trecute, ma plictiseam si cind mergeam o singura data pentru cumparaturi. in ultima parte, cind m-a ajuns oboseala, m-am concentrat mai mult pe senzatiile corpului, lasindu-l sa absoarba atmosfera din jur. mi s-au intiparit in minte figurile a cel putin patru soferi carora le-am aratat abonamentul de citeva ori. am calatorit cu autobuzul aproape gol sau plin de copii. m-am asezat de fiecare data pe locuri diferite. am baut energizant, cafea, dr pepper. intre doua autobuze am mincat un sandwich cu peste la la nordsee, am folosit toaleta din gerber mall, cit si pentru prima, toaleta publica a castelului. n-am avut internet. am purtat o discutie neplacuta cu s. ceea ce m-a facut sa pierd un autobuz. n-am fumat nicio tigara, n-am vorbit cu nimeni necunoscut. nimeni nu m-a intrebat de ce faceam fotografii in autobuz.

de azi am devenit nomad. pentru o luna si jumatate voi calatori din casa in casa, din oras in oras, din tara in tara pina pe 10 septembrie cind ma voi intoarce in tara.

 

Advertisements