trec pe linga capsa de cind m-am mutat in bucuresti. la un moment dat, in locul hotelului care se afla intre local si odeon era un impinge tava nonstop pe la care adesea poposeam cu gilu. pe vremea cind stateam cu gilu. in capsa nici ca am cutezat sa intru vreodata.

in ochii mei , capsa era pe vremea aceea o legenda intrupata din lecturile despre perioada pre si interbelica. apoi, cu anii, a disparut cumva din fata ochilor, a ramas doar un trotuar.

dupa ce am aflat ca de ziua internationala a poeziei un brand de cafea ofera o cafea celor care scriu, ce altceva decit o poezie, am descoperit ca unul dintre localurile inscrise in program e si capsa.

asa ca astazi am baut prima mea cafea acolo. arata maiestuos/obosit, un fel de peles al braseriilor. cafeaua a fost buna. la alte mese, mai multi pustani scrijeleau foaia alba si branduita. la alta masa, doi italieni faceau afaceri. am scris o poezie, asa, la prima mina, am citit alte citeva din wislawa, am iesit afara cu pofta sa fumez si sa ma duc la toaleta, dar nu puteam pentru ca eram programat la o ecografie.

si la ecografie a fost misto, doctorita mi-a facut o poza a rinichiului si mi-a spus “smile”. dupa ecografie am fost la un casting, trebuia sa merg preocupat si sa tresar cind niste copii imi spuneau “buna ziua!” am fost varza.

 

am sa revin! si la capsa, si la ecografie si la castinguri

Advertisements