primul loc in care am stat in bucuresti a fost  pe mintuleasa, in 1997. am dormit citeva zile la gilu, care se mutase deja de un an intr-o casa ce apartinea unei doamne foarte in virsta. era atit de batrina incit ne confunda si imi spunea cornel. nu-mi aduc aminte mai nimic din casa aia, doar ca era destul de mare si ca urcam niste trepte ca sa ajungem in camera.

chiar daca nu l-as fi citit pe eliade, bucurestiul de acum 20 de ani era magic. de atunci, tot mi-am tot propus sa ajung pe mintuleasa insa nu stiu cum s-a intimplat, dar nu s-a intimplat.

m-am inscris la biblioteca de la NEC. am descoperit ca strada plantelor da in mintuleasa, asa ca mi-am propus ca data viitoare cind mai ajung acolo sa fac o plimbare. apoi mi-am spus ca asa fac tot timpul, amin la nesfirsit actiuni si ma multumesc numai cu planurile. asa ca m-am plimbat. n-am recunoscut casa babei si nimic altceva. nu ca strada s-ar fi schimbat, dar au trecut 20 de ani si, desi fac exercitii de memorie despre persoane din viata meu, constat ca uit uit uit. mi s-a parut ca strada este mai scurta.  poate ca acum 20 de ani mergeam mai incet si mai stendhalian. pe drum m-am intersectat intii cu o fata, apoi cu doi tipi. dupa ce am ajuns in capat, chiar linga blocul cuiva despre care nu mai stiu nimic de vreo doi ani desi sintem prieteni, am facut cale intoarsa. in mod ciudat, chiar daca nu era nicio legatura evidenta intre ei, m-am intersectat din nou cu fata si apoi cu cei doi. poate ca flanau si ei ca si mine. poate statusem cindva cu toti pe mintuleasa.

cind am ajuns acasa am cazut intr-un somn adinc.

la NEC, un loc minunat de studiu, inconjurat de tomurile groase de filosofie, mi-a trecut prin minte sa ma uit un episod din battlestar galactica. in schimb, dupa ce am citit citeva pagini din the life of the mind, am scris dintr-o suflare versurile piesei starshitting pentru coloana sonora a filmului.

IMG_3663

 

Advertisements