o idee aparuta in romanul lorgean in 2007 a devenit piesa de teatru in 2009. am inceput sa lucrez la ea la un workshop cu gianina carbunariu. pe atunci se numea pielea. am terminat-o in berlin, intr-o cafenea de pe warschauer strasse. in 2014 s-a jucat pentru prima oara. dupa premiera, actorul principal a disparut ca magarul in ceata si, la sugestia regizorului, alexandru nagy, am ajuns sa joc un rol pe care in mod sigur nu l-am scris pentru mine. dupa un an si jumatatete, in primavara trecuta, am tras primele cadre din filmul bazat pe piesa. scenariul nu e radical diferit, dar filmul are alta miza. ma intereseaza sa vad cum mediul schimba mesajul si cum diversele posturi care s-au ivit de-a lungul anilor pe linga acest proiect au influentat produsul final. ca performer, ma intereseaza sa vad cum o sa fiu in stare sa joc in doar patru nopti de filmare, mai bine de 25 de pagini de text, cu un actor englez cu care nu am repetat niciodata, regizind si ocupindu-ma si de productie. ce-i drept mi-am cam pierdut somnul. nu-mi doresc decit sa inceapa ca sa nu mai fie cale de intoarcere si toate deciziile pe care le mai am de luat sa le iau in momentul respectiv.

m10440938_10152299910493682_3399092286231774084_n

Advertisements