cea de cincea camera e cea mai misto dintre toate. pentru ca se afla intr-un vast apartament din centrul zagrebului. pentru ca voi locui in ea timp de trei zile, ultimele zile. pentru ca nu voi sta singur, ci impreuna cu o veche prietena. pentru ca voi performa in aceasta camera, atit de mare incit nici macar prezenta unui pian vechi nu-i stirbeste dimensiunile.

o canapea noua care pare de epoca si nu e, un fotoliu sau doua, grupate in jurul unei mese pe care se afla o telecomanda. telecomanda e indreptata spre o plasma. in dreptul ferestrelor podeaua inaltata e transformata intr-o mica scena. pe ea se afla o masuta cu obiecte utile unui turist: o harta si un ghid al orasului. nu mai am nevoie de ele. holul e atit de lung ca o masinuta de golf si-ar putea dovedi utilitatea. alice spune ca apartamentul, care arata ca royal suite al unui hotel de 4 stele, s-ar putea transforma cu usurinta intr-o galerie de arta.

ma aflu la capatul calatoriei. am plecat pe 30 mai din bucuresti si de atunci am trecut prin berlin, stuttgart, schloss solitude, venice, belgrad, osijek, ljublijana, atena, cluj, bucuresti, tbilisi. am petrecut nenumarate ore in aeroporturi si autogari si multe nopti sub acoperisuri felurite. corpul meu urla: vreau acasa!

in camera asta o sa jucam striptease. in ultima zi de lorgennale in ea se vor stringe aproape toti oamenii misto pe care i-am cunoscut in zagreb.

in prima seara mergem in christmas market, mincam cirnati locali si povestim ce s-a mai intimplat cu vietile noastre, in special partea amoroasa. apoi ne alegem dormitoarele. fac o alegere proasta asa ca, in consecinta, dorm prost de la zgomotul tramvaielor. in urmatoarea noapte facem schimb si amindoi vom fi multumiti de alegerea facuta.

ultima oara cind am prezent spectacolul a fost in martie, la CNDB. au trecut doua vieti de atunci, una la solitude, surrounded by love, cealalta in belgrad si zagreb, surrounded by solitude. spre deosebire de spectacolul din bucuresti, de data asta n-am niciun pic de emotii. dupa ce apar in fata publicului cu pancarta pe care scrie The Show ma intorc in dormitorul meu unde, dupa 10 minute fac intens exercitii de yoga, ma reintorc in cea de-a cincea camera. arat la fel de extenuat ca alice care si-a aratat maiestria facind strip-tease cu hoola hoops. e 18 decembrie, se implinesc exact 8 ani de cind am deschis lorgean theatre. publicul aplauda.

dar asta e alta poveste:

I performed Strip-tease in the Lorgennale in Zagreb. It is not the first time I perform in an apartment since this performance itself was created in one.  I like this context a lot because it is more intimate, the relationship performer/audience is blurrier and it makes more obvious the performative aspect of daily life. It makes you perform and look at performances in general from a different perspective. (Alice Pons)

performance-ul se termina cu o interventie a televiziunii croate. seara se termina cu bere si pelinkovac printre prieteni pe care sper sa ajung sa-i revad. rezidenta se termina la o cafea cu sonja, dupa care plec descarcat de orice energie negativa legat de oras.  dupa o escala in munich, calatoria se termina si ea. urmatoarea camera in care ajung are un tapet albastru si e plina de amintiri ce vor topi pojghita de gheata.

Advertisements