cea de-a treia camera se afla intr-un apartament in care locuieste un jurnalist cultural. nu se afla acasa, a plecat pentru o saptamina la prietenul ei, lasindu-i in loc pe anthony si katharina. n-a fost prea usor de gasit un apartament in care artistii sa performeze si sa si locuiasca.  acesta a aparut in ultimul moment (prin grija sonjei s) s-a dovedit, asa cum se intimpla de cele mai multe ori, solutia cea mai fericita.

de cum am intrat in apartament mi-am dorit sa ramin acolo, departe de monstrul de beton care ma inghite in fiecare noapte.

am mai fost in acest bloc. am mincat curcan in acest bloc. inainte de a pleca la solitude pentru  o petrecere a ultimilor ramasi din ceea ce as putea numi  “generatia mea” am fost invitat la o cina de thanksgiving. dupa abundenta de mese si potluck-uri din vara, in patru luni de rezidenta in serbia si croatia, seara de la sonja s a fost prima in care cineva a gatit pentru mine. imediat dupa desert am luat un tramvai care m-a dus la autobusni kolodvar si de acolo a inceput trip-ul spre stuttgart.

tot de la autobusni kolodvar am ajuns acum pe baruna filipovica. intrucit autocarul flixbus venise mai devreme, iar eu cautam pe la peroane, am dat peste antony si katharina in fata autogarii. pe antony il mai intilnisem in aeroportul otopeni si luasem un mic dejun intirziat: cafea si crossainte in aeroport. in timpul discutiei de atunci s-a ivit si ideea de a-l invita in zagreb.

nu doar camera, ci tot apartamentul arata cald si prietenos.  arata ca un loc in care traiesc oameni. regula nr 1 de la lorgennale: performance-ul sa aiba loc intr-un apartament locuit. in burta mastodontului e nevoie de un costum de astronaut care sa faca fata vidului din interior. ma uit la bucataria plina de lucruri dragute si colorate si simt un nod in git la gindul ca ma voi intoarce intre peretii albi. in mod ciudat, dormitorul nu are usa, iar cele mai multe usi ale apartamentului au o singura clanta, pe interior. cel mai important, locul e mobilat acum cu prieteni.

plec rumegindu-mi frustarea, in tramvai, in fata muzeului, asteptind ca paznicii sa-mi deschida, caci e trecut de 10 noaptea, in lift, in studio, in somn.

in camera se afla o canapea, multe carti, unele aflate in teancuri pe podea. cartile sint cea prietenoasa prezenta dintr-o casa. pernele de pe canapea vor ajunge si ele pe jos. tablourile de pe pereti se vor anima in timpul performance-ului perne, tablouri. un televizor (lsd screen) care va fi folosit in spectacol. dar asta e alta poveste.

33

proprietara apartamentului n-a venit la spectacol, asa ca mult indragita mea trinitate (gazda, artist, public) nu s-a implinit. dupa spectacol mergem sa la bere, apoi  ramin in apartament, in camera-pat numita sarcofag. usa nu se inchide bine. la un moment dat ma trezesc din somn strigind ceva in romaneste. dimineata katharina si anthony imi spun ca si ei au avut cosmaruri. curios, dar in msu n-am avut vise sinistre, deci cosmarurilor nu le pasa de locul unde punem capul. inainte de a ma indrepta spre un radio studentesc unde voi vorbi despre lorgennale ne luam micul de dejun. cafea and croissants, desigur.

Advertisements