aproape de necrezut, dar plec in pace din rezidenta asta pe care am inghitit-o cu greu.
ma asteapta zile ciudate, de readaptare insa, din fericire, am ceva suficient de important de facut ca sa nu cad in depresie.
ar fi si greu sa fiu depresiv dupa perioada asta.
ultima luna ar fi fost chiar ok, dar acumularea de singuratate m-a facut sa fiu capabil sa ma bucur prea putin de ce se intimpla in jur. au fost citeva zile in care am fost viu, in rest mi-am petrecut timpul urmarind seriale.
n-am ce concluzii sa trag deocamdata. am ramas cu un video performance puternic, cel pe care il voi monta in curind si cu certitudinea ca tot timpul asta pe care l-am simtit mort ma va duce catre ceva bun, cum s-a intimplat in 2009 dupa vara arida emotional din berlin.

ultima seara de lorgennale a potolit neimplinirile si singuratatile.
dupa cum scria pe facebook unul dintre performeri, spectacolul pe care l-a facut a inlocuit psihoterapeutul.

dupa ce am terminat de impachetat cele sapte luni de calatorie, am fost la mall si am mincat la kfc. ma simt confortabil cind inchid cercul, am fost in acelasi loc in prima seara de zagreb, cind ma uitam cu spaima dar si cu oarecare incintare la peisajul arid din jurul muzeului despre care nu credeam ca sa ajung sa-l detest atit de puternic. imi voi incheia seara citind din cadoul pe care mi l-am facut de craciun – sick bag – nick cave si, uitindu-ma, pentru contrast, la un film indian! din categoria atit de prost ca e bun.

iar miine dimineata, o, da, miine dimineata, imi voi atirna lucrarea de peretii de beton.

Advertisements