nu prea am inteles nimic din orasul asta si nici nu m-am straduit sa o fac. septembrie a fost perioada de tranzitie, o ajustare spre viata normala, una insa fara interactiuni.  desi obositoare, deplasarile in bucuresti si zagreb mi-au prins bine.

intr-o luna am avut o singura intilnire misto, legata de proiect, despre care nu stiu daca il voi finaliza vreodata.

si totusi, venind din ciudatul studio din incinta muzeului de arta contemporana in care voi locui in urmatoarele trei luni, mi-a fost drag apartamentul din blocul comunist de pe b-dul despota stefana.

mi-am gasit cafeneaua preferata, mi-am reinnoit garderoba, am stat pe skype cit n-am stat in viata mea, am mincat multe felii de pizza (sirbii par innebuniti dupa pizza, sint mai multe localuri ca in italia). am citit mult, ceea ce imi lipsise in timpul verii.

cu exceptia diminetii din novi beograd, n-am fost deloc curios sa explorez ce era in jurul meu. cu siguranta, nici orasul n-a avut nicio curiozitate despre existenta mea.

 

Advertisements