ziua de ieri trebuie sa ramina marcata cumva: s-a implinit o luna de cind sint la solitude. e una dintre cele mai fericite veri din viata mea si imi vine sa-i acord semnificatii mistice. fara indoiala, e usor sa te obisnuiesti cu binele si frumosul. ceva din firea mea balcanica refuza sa accepte cu totul ca traiesc pentru moment intr-una dintre cele mai bune lumi posibile si ca nu merit asta intru totul.

poate de aici epifania de ieri din biblioteca cind, in timp ce scriam intrebarile care ma vor ajuta sa feliez temeinic subiectul pe care-l studiez aici, am inceput sa scriu furibund la ceea ce ar fi esenta a tot ceea ce fac de cind ma stiu, in toate domeniile, legatura dintre multe proze, grupul sanitar, lorgean theatre, We Need to Talk About lorgean, striptease, lorgean theatre, homemade culture si sloganul acestui blog. cind am terminat eram atit de surescitat ca nu stiam ce sa fac cu mine. am realizat de ce fac ceea ce fac, la toate timpurile. in cele din urma m-am dus in padure si am lasat febrilitatea sa se scurga in pamintul plin de muschi si crengi. apoi am jucat fotbal si am simtit ca joc bine. n-am mai stat in poarta ca de obicei,  m-am dus in fata si am dat goluri.

IMG_1806

toate astea s-ar fi intimplat poate si in alta parte, dar s-au intimplat la solitude. si sint recunoscator pentru asta. ca prezenta mea aici are un sens. prezenta mea, in general.

Advertisements