s-a intimplat in web acum mai bine de zece ani. nu-mi aduc aminte cu cine eram la masa. nici cum am ajuns sa vorbim despre filmul velvet goldmine pe care-l vazusem de curind. nu-mi placuse. mi-aduc aminte insa ca am exclamat foarte indignat: imaginati-va ca e o scena de aproape un minut cu doi barbati care se saruta! am observat cum unui tip de linga noi i-a cazut fata in acel moment.

probabil ca ma antipatizeaza si acum. si are si motive.

desigur, pina la virsta aia nu cunoscusem nicio persoana de alta orientare sexuala, situatie tipica pentru cei care se fac spume impotriva casatoriilor homesexuale si a homosexualitatii in general.

in 2006, cind imi inchipuiam ca o sa ajung regizor, i-am cunoscut pe cei de la videorgy, o casa de productie care facea documentare pe teme mai putin batatorite, ca drogurile, prostitutia, galeriile de fotbal. cum nimeni nu s-a bagat sa filmeze pe subiectul asta, m-am decis sa-l preiau eu.

 

am facut interviuri cu un amic gay, cu un cuplu homosexual care adoptase un copil (in alta tara) , cu reprezentantul patriarhiei, cu cineva de la accept, cu liderul de la noua dreapta si am organizat o dezbatere intr-un club gay. seara din clubul ala a fost suprarealista. imi pare rau ca nu am filmarea integrala.

desigur, perceptia mea despre homosexualitate incepuse sa se schimbe dinainte de a incepe filmarile. probabil ca rusinea ulterioara acelei remarci a fost motivatia care m-a impins sa fac filmul. oricum, imi pare ca arta in general e un act de reparatie a unor evenimente sociale si personale.

inainte sa plec din bucuresti am vazut institulul schimbarii, de paul dunca, teatru documentar bazat pe marturiile unor transexuali si trangenderi. povestea unuia dintre ei apare in varianta completa  din ultimul numar DOR (si cel mai bun de pina acum), sub al carui logo de pe coperta scrie masculin/feminin, tema care se regaseste integral in interiorul revistei. si in dilema  veche am descoperit un dosar despre statutul masculinitatii din ziua de azi. tot inainte sa plec (acest post este un draft in care imi notasem titluri ale unor opere care aveau ceva in comun, gender issues) am vazut danish girl (despre primul barbat care a incercat o operatie de schimbare de sex), am recitit mina stinga a intunericului, de ursula k. le guin, in care populatia unei planete e inzestrata cum ambele sexe, care se activeaza pe rind in functie de perioada si context. tot prin aprilie/mai am vazut si o adaptare dramatica dupa hedwig and the angry inch, in care un est-berlinez pe nume hansel devine hedwig in urma unei operatii de schimbare a sexului mai putin reusita. pentru ca hedwig and the angry inch e unul dintre filmele favorite, mi-a fost usor teama sa asist la varianta romaneasca. insa regizoarea iris spiridon si cei doi actori (+ trupa din spate) isi fac treaba foarte bine.

in mod neasteptat, spatiul de comentarii al documentarului despre homosexualitate s-a transformat intr-un forum in care homofobii se razboiesc cu oamenii normali, astfel ca a devenit cel mai vizionat video pe care l-am postat vreodata pe youtube.

 

Advertisements