ma indreptam spre o cafenea din vecinatate, in care am inceput sa merg mai des, desi inca n-am gasit locul ideal unde sa lucrez in afara casei. la iesirea din cismigiu un tip mi-a cerut un foc. de obicei nu am bricheta la mine si nu o aveam nici atunci. inainte sa zic “nu” mi-am dat seama ca in geanta se afla si chibrituri si tigari, desi in coffee factory nu se fumeaza. de cind iranieniii mi-au adus un cartus de bahman, ase pare ca am tot timpul tigari la mine. in ritmul in care fumez probabil ca o sa ma tina pina la sfirsitul anului.
era o seara calda, purtam totusi ceva pe cap. m-am trezit ca spun ca vara e mai usor sa-ti aprinzi tigara daca strecori bricheta pe sub tricou si-ti aprinzi tigara prin deschizatura acestuia. am zis asta pentru ca era putin vint. tipul a zimbit, a aprins chibritul si a protejat flacara tinind-o in spatiul gol aparut prin deschiderea cutiei.
nu mai vazusem pe cineva facind asta, mi s-a parut smart* si i-am spus-o. trebuie sa inveti sa te descurci in orice situatie, a zis el foarte bucuros ca poate sclipi in noapte.
mi-a strins mina cu entuziasm, ca unui prieten pe care nu l-ai vazut de multa vreme. nu cred ca mi-a mai strins mina cineva dupa ce i-am oferit un foc.

*englezism oribil, dar n-am gasit niciun cuvint care sa-mi para potrivit.

Advertisements