acum un an am plecat in balcic cu tata, intr-o excursie de o zi cu un autocar plin de oameni in virsta. dupa ce am vizitat asa-zis ul castel al reginei maria, care este de fapt o vila cu doua etaje, m-am hotarit brusc sa ramin in balcic. de fapt, autocarul nici nu a intrat in oras, dar toti cei din el si-au spus probabil ca au fost in balcic. cum fac si cei care s-au salutat cu cineva, dar cind se vorbeste despre persoana respectiva afirma ca “sintem prieteni”.

nu tin sa descriu cele trei zile petrecute intr-o pensiune tinuta de doi batrinei simpatici si inimosi. aveam putini bani, un lettre international si singeram dupa o despartire recenta. stiu ca m-am culcat in fiecare seara la zece pentru ca nu aveam nimic de facut.

intr-una dintre zile am descoperit niste coperte minuscule in care se aflau aceste cinci fotografii. lw-am gasit pe niste trepte unde mai statusem cu o ora inainte, ceea ce insemna ca persoana care le pierduse o facuse cu putin timp inainte, ceea ce m-a facut sa simt ca le lasase acolo pentru mine.

atit.
IMG_20150917_0001

Advertisements