in acest moment stau intr-o incapere lunga cit palierul meu de bloc din bucuresti, care a devenit noul meu living-room.
e ora 12.00, dintr-una din multele biserici din jur se aud dangate de clopot.
pe geam patrund, zi si noapte glasuri de turisti. sint inevitabile, irefutabile.
uneori par ca suna din casa.
de ieri seara am inceput sa revin cu picioarele pe pamint, un fel de a spune nu foarte potrivit pentru un oras imbibat de apa. pisoiul mina alearga se joaca in jurul meu. sint singur acasa, francesca si giulia sint la lucru, iar veronica e plecata pentru doua saptamini. giorgio e plecat undeva in munti unde lucreaza din luna mai pentru un artist. ascult adriano celentano, incercind sa-mi deprind urechea mai usor cu limba italiana.
imi place adriano celentano.
in jumatate de ora voi pleca spre arsenale unde performez pentru dora garcia si-mi voi lasa sosete in pavilioanele pe care le-am ratat pina acum. ca sa ajung acolo iau vaporetto nr 6, care merge direct in giardini.
acum citeva zile, tremurind de frig in camera din ommen, acest text mi s-ar fi parut o utopie.
DSCN0156

Advertisements