avind in vedere ca astazi a aparut primul articol despre proiectul cu sosete (in vice), poate ca ar trebui sa-i fac o pagina separata.

Oamenii găsesc tot felul de metode și ritualuri prin care își marchează trecerea prin viață: zgârieturi orizontale pe pragul ușii, torturi incendiate fix în aniversarea evacuării din uter, tatuaje comemorative de care ne pare rău când ne dăm seama că poate portretul lui Marx pe buca stângă nu ne mai reprezintă când până la urmă capitulăm jobului corporatist. Încercăm cu toții să ne agățăm de moment și facem asta prin metode mai mult sau mai puțin tradiționale.

Jean-Lorin Sterian nu cred că face multe lucruri tradiționale. A lansat un teatru de succes într-un apartament din București, a scris cărți, printre care Lorgean și Antume, a scris pentru Playboy și e poate cel mai ușor de recunoscut din videoclipul Jos cenzura, de la Paraziții. E genul de om care în lipsa unor ritualuri care să-i reprezinte potrivit excursia pe Terra, le inventează. Așa a ajuns să lase șosete folosite, ca și firimituri textile ale vieții lui, peste tot pe unde s-a plimbat, iar ultimul stop al proiectului cu șosetele e fix cel mai sacru templu al artei, nepângărit de lenjerie de corp răzleață până în 2015: Bienala de la Veneția.

interviul se afla aici

Advertisements