cind am trecut de giardini mi s-a pus un nod in git.
m-am asezat in fata pavilionului central si am mincat o rosie cu brinza ca sa-mi treaca emotiile.
mi-era si foarte foame.
dupa ce mi-am luat prinzul am intrat in pavilionul olandei unde am reusit un art socking spectaculos chiar sub nasul supraveghetorilor.
al doilea nod in git mi s-a pus a fost dupa ce am trecut podul care duce spre pavilionului romaniei. prezenta noastra acum doi ani acolo n-a fost deloc imateriala, ba chiar a fost adinc emotionala.
nu-mi venea sa cred ca ma aflu din nou acolo, in spatiul in care am petrecut atitea ore.
mai mult: ca ma aflu acolo si n-am nimic de facut.
in loc sa ma uit la picturile lui ghenie cercetam podeaua, peretii, tavanul, colturile, toate reconditionate acum.
pentru ca supraveghetoarele erau simpatice, nu mi-am lasat soseta.
era si destul de dificil.
datorita valorii lucrarilor, inauntru se afla permanent un paznic italian.
dar ma voi intoarce.
al treilea nod in git mi s-ar fi pus daca ajungeam la pavilionul australiei unde as fi cautat fara sa vreau fantoma agathei.
deocamdata am trecut pe linga.
*
ma indragostesc tot mai adinc de venetia.
probabil dupa ce ma voi muta la icr o sa-mi placa mai putin, asa ca ma grabesc sa-mi consum dragostea weekendul asta in care, la dracu, fac 40 de ani.

Advertisements