am fost solicitat sa scriu pentru hyperliteratura un text despre cititul pe buda.
iata-l:
bunica imi spunea sa nu citesc la masa pentru ca o sa-mi citesc mintile. aveam 10-12 ani pe atunci si devoram biblioteca fostei directoare a scolii din virful cimpului, satul unde imi petreceam verile. cind nu eram sub ochii ei, adica in tot restul anului, am continuat sa citesc si sa maninc in acelasi timp. in aceeasi masura savuram si lectura in timpul procesului opus ingurgitarii. daca la tara cititul in wc-ul din fundul curtii, un fel de sicriu mai incapator, bintuit de muste, mirosuri si paianjeni nu era recomandat, dat fiind viteza cu care incercam sa-mi ispravesc treburile, in baia de acasa lecturile erau la ordinea zilei. intrucit am acest obicei din copilarie, imi este acum imposibil sa intru in toaleta fara sa fiu insotit de o carte. lecturi usoare, pentru ca mintea si trupul au nevoie de armonie si doar unul dintre ele trebuie solicitat. mi se intimpla sa ma invirt si citeva minute prin fata bibliotecii pina gasesc cartea potrivita pentru acel moment. Acum zece ani, cind ma mutasem intr-o casa noua unde puteam modifica interiorul am comandat timplarului sa-mi faca un raft linga tron. m-am gindit sa initiez si o colectie intitulata raftul de la toaleta. baia din casa aceea era locul preferat din apartament. De altfel, se pare ca am o inclinatie catre activitatile acestui spatiu: am avut o trupa care se numea grupul sanitar si am scris piesa de teatru “pe culmile revarsarii (StarSHITting)”. dac` mincarea in combinatie cu cititul mi-o fi stricat mintile, eliminarea ei + citit poate ca le-a mai echilibrat.

intreg materialul (7 scriitori povestesc despre relatia lor speciala cu wc-ul) e aici.

dupa ce l-am citit mi s-a parut de bun simt aparitia unei zile internationale a cititului pe buda.

Advertisements