am impartit cuseta din trenul bucuresti-viena cu un nene care cinta la tambal la doua terase vieneze si cu un fost inginer care tocmai iesise la pensie la o companie de televizoare austriece (depanare). primul vorbea cu “domnul meu” si “am decit un singur lucru sa va intreb”, iar celalalt cu “scumpicul meu domn”. era o domneala in compartimentul ala de imi venea sa-mi sumetesc buzele si sa-mi tin degetul mic ridicat. am vorbit despre viata, sex, casatorie (am fost sfatuit sa ma grabesc, ca e atit de bine sa te astepte cineva cu ciorbita acasa), munca, moarte, izvorul vietii (adica madularul). din pacate, la deva s-au urcat niste tarani austrieci care veneau direct de pe munte si miroseau teribil. tambalagiul a deschis usa cu scirba ca sa putem respira.
*
am descoperit ca nu stau departe de zona unde am locuit data trecuta. ca de obicei cind ajung intr-un oras unde am mai fost, simt nevoia sa revad locul unde am locuit. ieri m-am plimbat alene (dupa ce am dormit o ora la prinz), am facut shopping de produse alimentare pe care nu le gasesc in bucuresti, am citit intr-un parc.
ah, bunastarea asta vieneza e incredibila, mi-a intrat imediat sub piele. un astfel de oras iti transmite senzatia ca lumea e ordonata, ca existenta are sens, ca omul poate construi un habitat care sa-i ofere confort fizic si psihic. ma intrebam ce i-ar face pe acesti oameni sa iasa din confortul caselor si restaurantelor pentru a milita, pentru a lupta pentru o cauza. probabil si-ar scutura straturile de burghezie doar daca cineva le-ar ameninta confortul. pe de alta parte, in orasul asta a aparut psihanaliza si a trait hitler.

*
nu stiu ce s-a intimplat dar ultimele trei postari pe fb par sa aiba mare succes. ori devin popular, ori chiar e misto ce mai scriu, ori what?

Advertisements