incet, incet, cuvintele se sting. si cele din textul piesei atit de macinate in ultima vreme, cit si cele continute in inutilele monoloage interioare nocturne.
ieri am trimis mailuri in care ori ziceam nu ori aminam proiecte/spectacole/intilniri/propuneri.
a trebuit sa-mi parasesc casa, bucurestiul si in curind tara ca sa pot zice nu.
durerile din picior si mina parca s-au atenuat pina la ignorare.
inainte de plecare am materializat cuvintele unei relatii ca sa le pot ingropa.
ca o rasuflare care lasa urme pe un geam ca sa poata fi sters si sa ramina curat.
cind voi fi pe drumurile orientului, departe de soapte, strigate si chemari, o sa ma pot asculta din nou pe mine insumi.

IMG_6191

Advertisements