La Beckett, oamenii sint aruncati impreuna in acelasi spatiu, ca niste legume intr-o oala aflata nu pe foc, ci in apropierea lui. Desi ar avea posibilitatea sa se paraseasca unii pe altii, ei nu o fac. Nu impart clipe de bucurie ci o amintire palida a lor. Vorbitul, povestitul, diferitele manifestari ale graiului articulat ii tin impreuna. Verbiajul este opus ingurgitatului. Gura din Nor I nu infuleca, ea deverseaza cuvinte. E manifestarea unui subconstient ajuns in momentul eruptiei. Un fel de corn al abundentei, dar si o cutie a Pandorei. O hazna care se crede vulcan. Subconstientul nu are momente determinate de hranire: mic-dejun, prinz, cina, e hranit in mod continuu de simturi si interactiuni. Nu-si alege clipa de acumulare. Desi are reprezentare fizica, nu ne putem imagina gura din Nor I infulecind un mic dejun consistent alcatuit din oua si cirnati.

Advertisements