cu cit trecutul se lungeste, persoanele care-l populeaza se asaza tot mai pe fundul paharului, se taseaza printre personajele din carti si filme si oamenii care au ajuns sa faca parte din viata noastra prin povestile spuse de apropiatii nostri.

recitind lectia, nu mi-am adus aminte de piesa cu malaele si clara voda, pe care am vazut-o de doua ori, ci de vocea danei stringind prin apartamentul din titulescu “ma doare maseaua!”. in ’97 sau ’98.
un film frantuzesc silly la cinema union mi-a adus aminte ca nu m-am bucurat deloc de scurta perioada din amsterdam din toamna si ca n-am petrecut prea mult timp cu alice si colegii ei apartament.

sint doar doua exemple din trecutul indepartat si apropiat care au aparut ca niste strafulgerari si, desigur, s-au dus.
nici notarea lor aici nu le da mai multa viata.

se spune ca ni s-a dat memorie ca sa putem avea trandafiri in decembrie.
sint tot timpul inghitit de prezent.
nu-mi iau niciodata o perioada sa reflectez la trecut si el ma bintuie pe caile lui.

poate un program numit personal data base ar putea contine toate persoanele din viata noastra de care ne putem aduce aminte. pentru perioadele cind n-o sa ne mai aducem aminte.

Advertisements