Un voinic traia in satul din preajma unui castel. Intr-o zi s-a urcat intr-o caruta care trebuia sa ajunga in padure dar care, din intimplare, mergea in castel. Ajuns in curte, a vazut ca nu e nimeni si a intrat inauntru. Acolo s-a minunat de frumusetea si bogatia incaperilor cum nu mai vazuse niciodata. Intr-o alta curte l-a intilnit chiar pe marele sfetnic care era si cel ce construise palatul. Voinicul l-a laudat aflind ca el este cel care construise palatul. Mare sfetnic al imparatiei i-a multumit pentru lauda, insa a spus toate meritele se cuvin materialelor bune de constructie si ca nu e nimic deosebit in ceea ce facuse. Atunci a aparut o camerista care-i zice marelui sfetnic ca vrea sa paraseasca castelul. Voinicul se indragosteste pe loc si o cere in casatorie. Marele sfetnic o sfatuieste sa nu plece din slujba imparatului pentru ca altfel nu va mai fi fi protejata de un anume ucigas pe care nimeni nu putuse sa-l prinda. Camerista insa spune ca nu-i pasa si pleaca. Abia atunci voinicul si-a dat seama ca palatul este gol, ca in afara de el si marele sfetnic, care era si doctor, nimeni nu se bucura de frumusetea locului. Cei doi se duc la o circiuma aflata la chiar la poarta castelului de unde se poate vedea satul amarit unde traieste baiatul. Marele sfetnic ii marturiseste ca palatul e bintuit de un ucigas si ca in fiecare zi gasesc cadavrul cuiva in apele fintinii din curte. Ii mai spune ca nu se poate face nimic si ca, in curind, palatul va fi complet pustiu si ca, desi toata munca lui a fost in zadar, o sa construiasca poate altceva in loc. In timp ce cei doi vorbesc, fosta camerista e omorita. Ajuns la cocioaba lui, baiatul isi gaseste cel mai bun prieten acasa, tremurind de o boala ciudata. Ii povesteste acestuia despre ucigas si afla ca acesta stia despre el si ca povestea acestuia e cunoscuta de mai tot satul. In desaga tovarasului tinarul gaseste lucrurile ucigasului. Impreuna cu acesta pornesc spre stapinire ca sa le predea si sa ajute astfel sa-l prinda. Desi fara niciun chef, prietenul il insoteste. Pe ulitele mizère ale satului, cei doi dau peste o adunare a Mamei Gistelor care promite o lume noua in care toti oamenii vor merge in pas de gisca. Tovarasul dispare pe nesimtite si voinicul ramine singur pe un drum care pare nesfirsit. In dreptul unui deal il intilneste pe ucigas si incearca sa-l convinga sa nu mai faca rau. Acesta il asculta fara sa scoata un cuvint. Cind se decide sa-l omoare, folosindu-se de doua pistoale vechi, voinicul isi da seama ca straduinta lui nu are niciun rost si se lasa omorit de cutitul ucigasului.

*recitind pentru cursuri piesa lui ionesco, mi s-a parut ca are structura de basm asa ca nu m-am putut abtine sa nu o rescriu sub forma asta.

Advertisements