cu o singura exceptie, n-am ramas prieten cu nimeni din scoala generala si pastrez legatura (via fb de cele mai multe ori) cu foarte putine persoane din liceu. in clasa a opta m-am mutat la o alta scoala unde l-am cunoscut pe i. ne-am reintilnit in liceu si am inceput sa ne vedem tot mai des, mai ales ca incepusem sa ascultam acelasi tip de muzica. avea o casa fabuloasa, foarte mare, usor decrepita, in care locuiau 3 generatii. aveam smochin in curte. cu el mergeam in rockoteca unde nu interactionam mai niciodata cu nimeni, formind un grup exclusivist de 2 persoane. ne placea sa ne injuram, un mod primitiv de a ne arata afectiunea. faceam schimb de casete, de carti (era singurul om care savura ca si mine leonida neamtu si florin andrei ionescu). aveam o relatie cu suisuri si coborisuri. din cind in cind ma enerva cumplit. mi-aduc aminte ca o data am aruncat in el cu cartofi de la balcon si i-am aruncat o carte sau o caseta in toaleta. am fost in niste tabere impreuna in care s-au petrecut momente care tin de teatrul absurdului (cred ca o sa folosesc o scena in piesa la care lucrez acum)*. e un om important din al vietii mele din constanta, din care cred isi aduce aminte mai multe momente despre mine decit imi amintesc eu insumi. in noaptea de dinainte sa ma mut am stat de vorba la locul nostru de palavrageala si i-am spus ca voi deveni fie ca vreau fie ca nu, in ceva vreme, o alta persoana, ceea ce s-a si intimplat. am pastrat legatura, din ce in ce mai rar cu trecerea anilor, dar mai stiam unul de altul. am fost la nunta lui. in ultimii doi ani, cind ajungeam in c-ta il sunam, spunea ca ne vedem sigur si nu mai dadea niciun semn ceea ce m-a oprit sa-l mai caut. ultima oara am vorbit la telefon, cindva anul asta in care nu ne-am intilnit. in trei minute, discutia noastra devenea un fel de delir ce se termina in lacrimi de ris. ce nu s-a schimbat niciodata intre noi a fost un anumit tip de umor pe care nu l-a mai trezit in mine nimeni altcineva. e singurul om a carui prezenta ma facea sa bat cimpii intr-un mod irezistibil, constructii fantaste si irepetabile, ca niste poeme-shot-uri care mureau o data ce se incheia si discutia.
un amic mi-a trimis acum doua luni link din care am aflat ca i. este la inchisoare pentru o frauda legata de fonduri europene. l-am sunat si desigur, nu are cum sa-mi raspunda.
si nu-mi vine sa cred, tot nu-mi vine sa cred.
e ca o moarte mica, nedemna si tot de neinteles.

DSCN3817

in tabara stateam fiecare intr-un pat si ne aruncam o portocala unul altuia. stateam in postura de prindere, foarte pe faza in intentii, insa cind portocala trecea pe linga noi, ramineam imobili si comentam: bai, ce aproape am fost sa o prind, ah ce putin mi-a lipsit, daca eram putin mai faza… si tot asa.

Advertisements