m-am uitat astazi la o adaptare cinematografica americana dupa “rinocerii”. e foarte ciudat sa vezi piesa lui ionesco devenita o comedioara (e drept, mai neobisnuita) hollywood-iana.
gene wilder e un berenger potrivit. zero mostel, care-l joaca pe prietenul lui (jean in original, aici, john) e excelent. scena in care se transforma in rinocer este absolut delicioasa, n-am mai ris de mult singur. cred ca ar fi fost genial in “badaranii”. karen black e superba (am o slabiciune pentru fetele sasii), mai putin coafura. muzica e soft porn. apare si un vis penibil, sint citeva faze de slapstick comedy care putea foarte bine sa fie evitate. din fericire nu apar si rinocerii, ar fi fost jenant sa prezinte niste monstri de carton si cauciuc. “rinocerii” este una dintre putinele piese de care imi aduc aminte din perioada in care stateam in constanta. nu stiu cine a pus-o in scena, dar de la intrare erai intimpinat de actori care urlau la tine cu portavoci, se auzea un vacarm continuu, pina luai loc te simteai destul de inconfortabil. cred ca era prin ’96, ’97.
Screenshot 2014-11-25 22.22.37
nu stiu ce se ascunde sub peretii astia, daca sint conditii tropicale prin unghere nestiute ale casei dar, desi sint sub zero grade afara, la mine in baie si in bucatarie sint inca tintari.
sint moi si statici, ca niste umbre nevolnice.
ba chiar sint sfiosi, pentru ca nu indraznesc sa intre in dormitor unde si o privire incruntata i-ar putea strivi.
pentru ca am varuit nu-mi vine sa-i strivesc.
astept sa moara de plictiseala ca de la mine nu cred ca pupa singe.

Advertisements