ma aflu pentru a patra oara in papillon, pe care l-am transformat in biroul oficial de lucru.
pare un loc in oamenii vin sa lucreze sau cel putin au un laptop in fata.
mi-am petrecut simbata seara la mall-ul iulius care se afla relativ aproape fata de zona in care locuiesc si despre care pot sa marturisesc ca m-am atasat. m-am obisnuit cu lunga strada “fabrica de zahar” cu rondul de la piata marasti plin de patiserii, cofetarii si chioscuri de piine, cu floraresele care azi isi postasera vazele astfel incit formasera o pista care ducea catre trecerea de pietoni.
miine ar trebui sa inchei o prima parte din research. nu m-am stresat, mi-am acordat tot timpul de care aveam nevoie pentru a face orice. intrucit ma intereseaza mult tema, n-am pierdut nicio zi.
in ultimele doua zile nu m-am intilnit cu nimeni si nimic nu e mai relaxant decit lipsa vocii umane care ti se adreseaza, te tine suspendat pe un fir de vorbe de pe care ti-e greu sa sari sau sa-l tai. sintem ca niste paianjeni captivi in propriile plase care-i leaga prin guri si urechi

Advertisements