de ceva vreme am fost invadat de gindaci de bucatarie. probabil ca au fost dintotdeauna, dar din primavara au devenit cu adevarat vizibili. furnicile si paianjenii nu ma deranjeaza, dar de gindaci mi-e sila, suficient de mult ca sa ies (la un moment dat) din pasivitatea obisnuita.
punctul culminant al scirbei l-am atins cind unul dintre ei s-a urcat pe tastatura in timp ce scriam.
de pe net am aflat de acidul boric.
am fiert galbenus, dar nu 4-5 ore cum spunea reteta, si l-am pus in farfurioare, impreuna cu bucatele de piine.
am turnat pliculetul de acid boric intr-o cana cu apa, am amestecat si am turnat apoi in farfurioarele pe care le-am raspindit in toata casa. se pare ca, evaporindu-se, apa in amestec cu bucatele gustoase de piine si galbenus atrag gindacii. acidul boric e fatal, moartea survenind mai tirziu in caminele lor intunecate.
am plasat farfurii in toata casa si, cu trecerea timpului, s-au transformat in niste altare in miniatura ale unor zeitati care ar putea avea in job description stirpirea daunatorilor.
in jurul uneia dintre ele am gasit 5-6 gindaci morti. cum gindacii nu au fata, nu am putut observa daca murisera fericiti si satui de galbenus impanat cu acid boric sau ingroziti de minia zeitatilor de farfurioara.
poate ca in acest moment, unul dintre ei, aflat la capatul picurind al unei conducte fetide, inconjurat de cadavrele semenilor sai, geme “the horror, the horror”.
DSCN4315

Advertisements