mi-am petrecut 5 dimineti din 6 mergind la london red, un loc suficient de aproape ca sa nu-mi taie cheful de a iesi din casa. de multe ori am fost singurul client, ceea ce nu-mi doream neaparat, dar nici nu ma deranja. proxemica unei cafenele, distantele dintre mese si oameni ma fac sa ma simt confortabil. intr-o singura zi a fost animat: a aparut stefan cosma care sta in apropiere si am avut prilejul sa ascult doua tipe care se ocupau de o expozitie la galeria una si se plingeau ca lucrarile sint proaste.
acum sint in gradina din j’ai bistrot, intr-o atmosfera inedita, inconjurat de parinti si multi copii. probabil ca, pe unii dintre acesti parinti i-am intilnit cindva la petreceri. un actor imbracat cu un halat alb si cu o cipilica rosie face entertainment pentru pusti. vreo 5-6 sint transformati in mumii si cind, actorul spune 1,2,3 rup hirtia igienica in care s-au infasurat. are ceva de prenzlauer duminica asta, cind strazile se umpleau de cupluri cool, impingind carucioare prin cartierul cu cea mai mare natalitate din europa. isi aveau locurile lor, baruri si cafenele de yuppies in fata carora erau parcate mai multe carucioare decit biciclete.
in dimmineata asta am auzit pentru prima oara fraza: “uite, mami, laptopul… are si tata laptop”
a fost o saptamina care mi-a adus aminte de perioada homefest, cu multe lucruri de facut si mai ales de scris. mi-am trimis ultimele eseuri pentru scoala cu un icnet de satisfactie. miercuri dimineata voi in porto.

Advertisements