Am cautat sertarul in care tin tot felul de nimicuri si am dat peste carcasa unei broaste-testoase pe care am primit-o cind am intrat in clasa a doua. Pe ea fusese scrijelit cu briceagul Ema si am revazut ziua aceea pe care memoria o pastrase intr-o cuta, daruindu-mi-o abia acum.
In jurul meu se strinsesera o sumedenie de rude care-mi laudau tunica neagra si pantalonii cu dunga cu care aveam sa ma prezint in fata invatatoarei. Cu un an in urma avusesem exact aceleasi haine si primisem aceleasi aprecieri magulitoare care nu conteaza deloc pentru un pusti. O matusa pe nume Martha isi tot repezea mina prin parul meu, nivelindu-l ca pe un boschete de gradina. Nici de ea nu mai stiu nimic, unde naiba am fost in ultimii ani ? Mama imi pregatise un buchet urias de flori pe care trebuia sa-l car pina la scoala. Nu-mi placea sa dau flori invatatoarei. Daca mama voia sa i le daruiasca, de ce n-o facea personal ?
Toata zarva din jurul meu ma irita si abia asteptam sa ajung la scoala, sa ma intilnesc cu vechii mei colegi, Ulan si Milut. M-am smuls din paienjenisul de miini care ma aranjau, ma mingiiau, ma zgiriau si am fugit in strada. La primul colt a aparut ea si am uitat instantaneu de rudele dragastoase ce-mi pocisera infatisarea. Avea o rochita alba care-i venea minunat, sosete albe lungi si ascundea ceva la spate. Dupa ce ne-am sarutat pe obraji, mi-a intins carapacea, explicindu-mi cu seriozitate ca broasca dinauntru a fugit ca sa traiasca in alta casa.

Advertisements