acum o luna-doua am dat peste un text scris cindva. dupa stil, pare din perioada de dinainte de a ma angaja, cind aveam inca o candoare pe care am cam pierdut-o prin redactii.
daca tot am de gind sa-mi recitesc jurnalele scrise intre 15 – 35 de ani, daca tot blogul este un depozit al trecutului, prezentului si viitorului, poate ca aceasta proza, despre care nu am nicio amintire, nici macar in privinta finalului ei, isi are locul aici. am sa o citesc si corectez pe masura ce postez cite un fragment.

ÎN MIEZUL SUBSTANTEI

Stind in pat, mincind pricomigdale, mi-am adus aminte ca, in anii copilariei, nutrisem pentru Ema o dragoste care intrecea micile iubiri intre verisori, atit de raspindite in familiile burgheze. La zece ani, Ema devenise tot universul meu. Se pare ca dragostea mea era impartasita, dat fiind sumedenia de cadouri care ni le faceam. O parte din ele le mai am inca in cele citeva valize care se afla sub sacii de zahar vanilat din pod. Sufeream cumplit de cite ori tatal meu si sora lui, mama Emei, nesuferindu-se prea tare, se certau din motive pe care nu cautam sa le pricep. Din cauza acestor diferende eram tinuti despartiti cite-o saptamina, timp in care imi spoream colectia de pitici. Cind ne regaseam, ne sarutam emotionati pe obraz apoi ne duceam in spatele casei si construiam inca o camera la ceea ce ar fi urmat sa fie casa noastra. Ajunsesem la 45 de incaperi, zugravite in toate culorile, unele fiind inventate de noi. Foloseam materiale usoare, ca pluta si alanina, care se gasea din belsug in regiunea noastra. Munca aceasta in comun ne apropiase mult. Tin minte capusorul ei brunet, fata mica care amintea de a cea a unei marmote, privind serios micul ciocan de lemn pe care-l repezea inspre gramajoarele de alanina, turtindu-le ca pe niste clatite. Ne odihneam tinindu-ne de mina, privind cerul prin cioburi de sticla si fredonind “…”.

Din amintirile copilariei extrag doar cadre voalate. Ne vad inconjurati de copii-magarus care alergau chiuind in jurul meu, iar o femeie grasa ne admonesta aratindu-ne un polonic urias cu care mesteca adesea intr-un cazan cu gem. Am sa va dezarticulez pe toti, urla ea. Nu-mi pot aduce aminte deloc la ce virsta nu m-am mai vazut cu Ema, din ce cauza drumurile noastre s-au despartit.

Advertisements